Pentru orice creștin – și nu numai, mormintele sunt locuri sacre. Cimitirele reprezintă locuri de odihnă veșnică, iar devastarea cimitirelor se numește sacrilegiu, profanare de morminte. Exact asta face acum Gold Corporation la Roșia Montană. Patronii corporaţiei, în goana nebună după aur, calcă peste morţi, stricând românilor viaţa și rânduiala păstrată de sute de ani.
Pe site-ul companiei Gold Corporation se găsește o așa-zisă justificare a operațiunii, formulare viciată de o retorică interogativa ipocrită, cu răspuns inclus, metodologie ce trădează intenția manipulativă: „Este comunitatea de acord cu mutarea cimitirelor? Nu contravine acest lucru tradiției?
Șase cimitire vor fi afectate de proiect. În cazul oricărui mormânt, trebuie să existe un motiv foarte puternic pentru că acel mormânt să fie mutat. Mai întâi, comunitatea a creat reguli, care apoi s-au transformat în legi, care au avut în vedere aceste împrejurări.
Contrar afirmațiilor oponenților proiectului minier, nimeni nu vrea să distrugă biserici sau cimitire. Pentru a pune numărul de morminte în context, 410 morminte dintre cele 1905 din Roșia Montană vor fi afectate de proiectul minier. Pe cât posibil, compania a proiectat operațiunile miniere astfel încât să nu fie afectate cimitirele.
Toate ceremoniile de reînhumare vor fi făcute la cererea familiilor și pe cheltuiala RMGC. Procesul va urma până la cele mai mici detalii legea românească cu privire la reînhumări, compania angajându-se să acționeze cu respect și reverență“.
Compania Gold Corporation cea plină de respect și reverență, cică, față de români dezinformează, la fel cum a făcut și până acum în toate campaniile de PR care au costat milioane de euro și care aveau ca țintă intoxicarea romanilor cu mijloace ce țin de propaganda bolșevică. Am adresat încă din data de 22 mai, companiei următoarele întrebări, cu privire la implicarea RMGC în „afacerea“ deshumării morților la Roșia Montană:
„1. RMGC a plătit pentru exhumarea morților din cimitirele din Roșia Montană? Care este prețul plătit pentru o deshumare și câte au avut loc până acum?
2. Au existat autorizații pentru deshumări date de către Direcția de Sănătate Publică Alba, așa cum prevede Ordinul Ministerului Sănătății 536/1997 privind Norme de igienă privind mediul de viață al populației?
3. Vă rugăm să ne precizați câte relocări de morminte are în vedere RMGC la Roșia Montană?“
Compania a refuzat până astăzi să ne răspundă și motivele lor sunt clare.
Din datele culese de la fața locului de către alte publicații, cum ar fi revista Formula As și publicația online vice.com, rezultă foarte clar că cifrele prezentate de companie pe site sunt mincinoase iar operațiunile profanatoare se desfășoară în pofida oricărui respect față de români, fie ei și morți.
În revista Formula As, într-un articol intitulat sugestiv „Blestemul aurului“, este comprimat într-un pasaj scurt toată drama distrugerilor provocate de Gold Corporation: „Dealuri golașe, hectare întregi de pârloaga, drumeaguri pustii, cimitire devastate, păduri masacrate. Pentru oamenii locului, autorul acestui dezastru poartă un singur nume: GOLDUL. Așa s-au deprins ei să-i spună companiei Roșia Montana Gold Corporation, cea care de peste zece ani omoară, încet, un colț de rai românesc… Pentru noi, numele ăsta îi la fel cu numele diavolului. Numa’ când auzim cuvântul ăsta și ne pișca fiori pe șira spinării, spune un localnic. Atâta rău ne-o făcut, că gândesc că numa’ diavolul poate să se ascundă sub numele ăsta. Îs în stare de orice, domnule, ca să ne ia aurul. Vor să curețe toți munții ăștia, să radă tot. Uite, aici, la marginea satului, vor să ridice un baraj înalt de vreo 180 de metri. Si pe urmă, ne-or înghiți tot satul în nămol cianurat. De-aia vor să plecăm cu toții și să luăm și morții după noi. Numa’ că mai suntem o mână de oameni care nu vrem să plecăm, nici în ruptul capului. Să ne îngroape de vii, că de-aici nu ne lăsăm duși“.
Jurnaliștii de la vice.com au mers mai departe pe firul „afacerii deshumărilor“ și într-un articol mai recent intitulat „Traficul de morți de la Roșia Montană“ descriu spre exemplificare situația deshumării a fostului director al minei de stat din Roșia Montană, Alexandru Toderaș, al cărui coșciug a fost tranșat brutal, mortul „a ieșit fără cap și l-au scos apoi cu-n cârlig (…) deshumarea lui Toderaș, că probabil multe altele, s-a făcut ilegal. Regulamentul pentru organizarea și funcționarea cimitirelor parohiale și mănăstirești din cuprinsul eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române, capitolul V („Despre înmormântări și deshumări“), articolul 26, spune: „Mormintele pot fi deschise numai la șapte ani de la data ultimei reînhumări“. Fostul director era mort de cinci. Articolul 28 scrie: „Potrivit tradiției ortodoxe, osemintele deshumate vor fi reînhumate în același loc de înmormântare din care au provenit“. Fostul director a ajuns într-un cimitir din Baia Mare. Ca să-l mute în altă groapă, conform Ordinului 261/25.06.1982 pentru aprobarea Regulamentului privind Administrația Cimitirelor și Crematoriilor Localităților, era necesară o motivație legală puternică (cum ar fi o autopsie), avizul Direcției de Sănătate Publică Alba și aprobarea prim-procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpeni. Cele două instituții au comunicat în scris că nu au emis niciodată vreun aviz pentru deshumările din Roșia Montană.“
Este interzisă în tradiţia creștină mutarea morţilor la dracu’ în praznic
Mă întreb dacă patronii Societății Roșia Montana Gold Corporation ar accepta să fie scoși cu cangea din morminte, dezmembrați și aruncați fără capete în alte copârșee mutate la dracu’ în praznic?
Vai de poporul acela care-și dezgroapă morții din morminte spune Sfânta Scriptură, vai de cei care tulbură odihna veșnică a celor morți. Mare blestem și-au luat asupra lor cei care au săvârșit acest sacrilegiu. După învățătura Bisericii Ortodoxe dar și a Bisericii Catolice nu este potrivit și nici îngăduit ca odihna mortului să fie tulburată. În mai multe culturi redeschiderea sicriului și mutarea sa încalcă un tabu și reprezintă un sacrilegiu. Biserica Ortodoxă ne învață că moartea este despărțirea sufletului de trup iar Sfânta Scriptură arată ca atunci când „omul merge la locașul sau de veci“, trupul trebuie „să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu care l-a dat“ (Eclesiastul 12,5-7).
Sergiu Bulgakoff, renumit teolog ortodox spune următoarele despre ritualul îngropăciunii: „Trupul mort este îngropat cu venerație, că sămânța învierii ce va să vină – și ritualul însuși al înmormântării este considerat ca o taină. Rugăciunea pentru morți, pomenirea lor periodică, stabilește o legătură între noi și lumea cealaltă; orice trup mort se numește în limba liturgică „moaște“, căci este capabil să fie glorificat…“
Odihna celor răposați nu trebuie să fie deranjată „până la învierea de obște“, nu degeaba cimitirului i se mai spune și locul de veci. În tradiția locală se mai obișnuiește la ritualul înmormântării să se adauge și „pecetrluirea gropii“ : după ce persoana decedată a fost depusă în groapă preotul însemnează groapa, cu semnul sfintei cruci și rostește cuvintele: „Se pecetluiește aceasta groapă până la a Doua Venire a Domnului“.
Publicația oficială a BOR și a Patriarhiei precizează următoarele despre datinile și regulile ce privesc respectul față de cei morți:
„După tradiția Bisericii, morții nu se dezgroapă niciodată. De asemenea, nu există nici o dispoziție canonică pentru dezgroparea morților. În vechime, ca și astăzi, în multe părți nu se făcea dezgroparea, ci morții trebuiau să rămână în mormintele lor „până la Învierea cea de obște“, privind Răsăritul și așteptând trâmbița cea din urmă. Chiar și astăzi săpăturile arheologice scot la lumină morminte creștine care nu s-au deschis niciodată, chiar dacă au trecut secole de la vremea înmormântării celor care au fost așezați în acestea. Dezgroparea se poate face doar din motive speciale impuse de mutarea trupurilor: recunoașterea că sfânt, mutarea osemintelor mortului în țara natală sau depunerea unui membru al aceleiași familii în mormântul respectiv. Este recomandat ca deshumarea să nu se facă niciodată, dar dacă este impusă de necesități stringente, aceasta se poate face doar cu binecuvântarea preotului și cu condiția ca osemintele să fie depuse cu cinste în același mormânt.”
Evident, maniera cinică și blasfemiatoare a manevrării morților de către groparii de la Gold Corporation este o impietate fără de margini, operațiunea «relocării» morților, sfidează și batjocorește datinile strămoșești și rupe taina înmormântării. Pentru ei moaștele morților nu înseamnă nimic altceva decât oase care le stau în gât în goana lor nebună după aurul din pământul românesc.
Cum să le mai fie țărâna ușoară și cum se vor mai odihni în pace cei care sunt astăzi aruncați din locurile lor de veci în toate zările țării?
Numai Ceaușescu a îndrăznit să intre cu buldozerele în cimitire, la lacul Morii și nu numai, pentru „ctitoriile“ sale. A avut parte de-o moarte cumplită și de un loc de veci anonim, aruncat ca un sac de oase la groapa de gunoi a istoriei. Blestemul aurului îi va duce la pierzanie pe cei care tulbură astăzi până și liniștea morților noștri. De George Roncea – Curentul
