În tumultul politic al ultimelor luni a putut fi înmormântat prin pură ignorare, înainte de a fi produs impactul ce trebuia să fie un adevărat tsunami pentru cercurile oficiale de la Bucureşti, evenimentul probabil cel mai important de la aderarea României la UE în urmă cu şase ani. Germania şi Franţa, cu Merkel şi Hollande în tandem, au convocat Polonia, Ungaria, Cehia şi Slovacia la o întâlnire la nivel înalt la Varşovia, menită să identifice modalităţi pentru o mai solidă integrare a acestor din urmă ţări în UE. România, ca şi surata ei de suferinţă cu care constituie împreună ciuca bătăilor în UE, n-a fost invitată.
O uriaşă problemă se pune pentru clasa politică din România, adică tocmai pentru cea care montează diversiunea nediscutării, chiar ascunderii, realităţilor legate de apartenenţa României la UE! Clasa politică din România se află la unison în a cânta osanale UE, integrării în Uniune, precum şi avantajelor aderării, deşi realităţile se încăpăţânează a arăta că aceste avantaje nu există. Fără nuanţări, clasa politică de la Bucureşti se face a nu vedea că România, împreună cu Bulgaria, sunt tratate de către centrul vest-european ca ţări de rangul doi de la periferie, că suportă toate discriminările – unele strigătoare la cer – de prin UE. În mod absolut caraghios, însă, politicienii români, de la putere sau din opoziţie, o tot ţin cu „partenerii noştri europeni”, când se vede de la o poştă că aceştia îi consideră pe români nu parteneri, ci vasalii şi văcsuitorii lor de ghete.
În logica însăşi a domniilor lor, politicienii români – indiferent din ce tabără fac parte – ar fi trebuit nu să se dea după plop faţă de convocarea fostelor surate comuniste ale României de către dna Merkel şi dl Hollande, ci să se îngrozească de aceasta dacă într-adevăr cred în ceea ce spun oficial că viitorul României trebuie să fie în UE. Respectiva reuniune de la Varşovia – care nu întâmplător a fost convocată exact când României şi Bulgariei li se respingea pe termen practic nedefinit apartenenţa la spaţiul Schengen – trădează de fapt că pe la Berlin şi Paris s-ar putea să nu se ia în calcul apartenenţa în continuare a României şi Bulgariei la UE.
Apartenenţa nedefinitivă a României şi Bulgariei la UE ar putea fi legată fie de împotrivirea Rusiei faţă de aderarea acestor ţări la UE în urmă cu ani, acum având loc decontarea respectivei împotriviri în cadrul unui nou târg politico-economic vest-european cu Rusia, cu miros puternic de petrol şi gaze, fie de incapacitatea competitivă a României şi Bulgariei de a adopta oricând în viitor moneda euro şi de a apăra economic graniţele exterioare ale UE, fie de o combinaţie între aceste aspecte geopolitice şi economice. Germanul Oettinger, comisar al UE, spunea mai deunăzi că Bulgaria, Italia şi România nu sunt guvernabile. Dna Merkel l-a corectat subliniind că Italia ar trebui scoasă de pe listă.
Perspectiva unei Românii zonă-tampon între UE şi Rusia ar trebui să producă fiori reci clasei politice de la Bucureşti. Dar poate nu! Căci ar fi un cadou de la „partenerii noştri europeni”! De Ilie Serbanescu – Jurnalul National
