Împlinirea a 20 de ani de la moartea liderului Mişcării Legionare, Horia Sima, a prilejuit o serie de comemorări şi manifestări culturale în mai multe localităţi din România dar şi în Spania, ţară care i-a găzduit ultimile 5 decenii de exil. Astfel de acţiuni au avut loc la sfârşitul săptămânii trecute la Sibiu, în comuna Mândra de lângă Făgăraş, unde Horia Sima şi-a petrecut copilăria în casa părintească, la Bucureşti, dar şi la Madrid, unde Comandantul Mişcării Legionare şi-a petrecut aproape jumătate de secol de viaţă.
Sibiu. Vineri 24 mai, la Biserica din Groapă din Sibiu, a avut loc o slujbă de pomenire a lui Horia Sima, organizată de filiala locală a Partidului „Totul pentru Ţară”, condusă de dl Sorin Olariu, la care au participat şi preşedintele TpT şi părintele Marius Vişovan de la Sighetul Marmaţiei – reprezentant al Fundaţiei „George Manu”.
Bucureşti. Sâmbătă, 25 mai 2013, la biserica Sf. Ilie Gorgani din Bucureşti a avut loc o altă comemorare a Comandantului Mişcării Legionare, organizată de Partidul „Totul pentru Ţară”, Asociaţia Legiunea Creştină şi respectiv Fundaţia „George Manu”.
În aceeaşi zi, sub genericul „Horia Sima – dezvăluiri şi controverse”, a avut loc o dezbatere ştiinţifică organizată de Fundaţia „Ion Gavrilă Ogoranu”, tot la Bucureşti, în incinta localului „La Copac” din apropierea Pieţei Romană.
CITEŞTE AICI MAI MULTE DESPRE DEZBATEREA DE LA BUCUREŞTI
Mândra (Făgăraş). Duminică 26 mai 2013, reprezentanţii locali ai Fundaţiei „Ion Gavrilă Ogoranu” au organizat o slujbă de pomenire cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la moartea lui Horia Sima, la biserica din Mândra, comuna natală a Comandantului Mişcării Legionare, după care la Muzeul de Pânze şi Poveşti a fost organizată o expoziţie apreciată de mândreni, mulţi dintre ei rude ale lui Horia Sima, oameni cu un impresionant trecut de suferinţă în perioada regimului comunist.
Prezentăm mai jos relatarea d-rei Alina Zară, managera Muzeului de Pânze şi Poveşti:
„Poveştile satului sunt unul dintre cele mai importante capitole care se scriu la Muzeul de Pânze şi Poveşti. În ziua în care, la biserică, s-a oficiat slujba de pomenire a lui Horia Sima, la 20 de ani de la moartea sa, am iniţiat şi primul atelier în cadrul căruia am început să „descebăluim” această poveste! Ne-au fost alături câţiva membri ai Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu, mândreni din neamul acestuia şi alţi săteni …Scurt rezumat al poveştilor din sat, puse cap la cap în cadrul acestui atelier:Despre Horia Sima, Comandantul Măşcării Legionare, unii spun că s-ar fi născut la Bucureşti, alţii că la Făgăraş, pe 6 iulie 1906. Părinţii săi erau din Mândra, însă astăzi, nimeni de aici nu ştie să îţi spună nimic mai mult despre legătura sa cu satul acesta… Ba că ar fi avut un frate bun, pe Gheorghe Sima, ucis la Bucureşti după „rebeliune”, ba că ar fi avut doar un frate şi o soră după mamă (pe Eugen şi Adelina), ba că ar fi fost, ba că n-ar fi fost niciodată prin Mândra! Cert este că, pe vremea comuniştilor, peste 10 oameni au făcut ani grei de puşcărie pentru simplu motiv că erau din neamul lui Horia Sima! Deşi, se pare, niciunul nu-l văzuseră vreodată (bunica Viroanei lu’ Pârcălab, bărbatul lu’ Veta lu’ Sima, Ion şi Reveca Sima – socrul şi soacra Vetii lu’Sima, Alexandru şi Ilie Sima, fraţii bărbatului Vetii lu’ Sima, Ion a lu’ Bucur Sima – tatăl Măriei lu’ Scurt, Elisabeta Dan, mama Ruţii Călugărului, Măria lu’ Zărel, Silvia Mocanii ) În Mândra povestea lui Horia Sima se spune prin prisma fratelui său, „Domnul Eugen”, un bărbat care a terminat Belle Arte la Bucureşti, vorbea 7 limbi străine, a făcut 20 de ani de puscărie, dintre care 10 în Siberia, iar la finalul vieţii s-a stabilit aici, dând meditaţii, plimbându-se pe uliţe, impecabil, în acelaşi parpalac bej, cu pălărie şi o geantă port-act de mare valoare şi povestind cu drag şi admiraţie despre Horia Sima. Se spune că imediat după Revoluţia din 1989, Eugen s-a dus la fratele său, la Madrid. Horia Sima l-a dojenit că este un mare visător care la 80 de ani învaţă să cânte la pian, în loc să deprindă tehnica bătutului la maşină, ca să îl ajute să îşi scrie memoriile! La 82 de ani Eugen Raţiu face la Făgăraş cursuri de stenodactilografie şi se întoarce în Spania, pentru a începe munca la povestea de viaţă a fratelui său, Horia Sima, căruia îi spunea cu respect şi preţuire „domnule Comandant”. Nu au mai apucat. Horia Sima s-a stins în Germania, unde plecase într-o scurtă vacanţă. A fost înmormântat în Spania. Domnul Eugen a revenit definitiv în ţară după parastasul de 6 săptămâni al fratelui său. Horia Sima este un personaj care se află în cărţile de Istorie a României: Comandantul Mişcării Legionare, şeful Gărzii de Fier, vice prim-ministru în guvernarea Antonescu ( care l-a condamnat ulterior la moarte în contumacie) De Mândra îl leagă neamul şi o serie de poveşti care sunt atât de vechi că nu le mai poate confirma nimeni. A ajuns un soi de legendă ( cu un român puternic, curajos, creştin, educat, care s-a luptat cu istoria şi toate personajele acesteia din timpul său, asemeni haiducului Bălan, sosit într-o noapte furtunoasă pe un cal mare, alb, să îl împuşte pe evreul care îi surghiunea pe mândreni…) Legendă la care, într-un timp ţi-era frică chiar şi numai să te gândeşti, cu care apoi ne-am mândrit şi de care acum începem, parcă, a ne teme iar… Copiii noştri au însă dreptul să o ştie. Aşa cum a fost ea, nu cum o scrie şi rescrie istoria: Horia Sima avea sânge de român-mândrean, pe care l-a pus la bătaie în contextul unor vremuri tulburi. Iar noi am învăţat să ţinem cu oamenii din neamul noastru, să ne rugăm pentru ei, să le aprindem câte o lumânare, să le scriem poveştile şi să le spunem mai departe…”
