COMEMORĂM MARTIRII NEAMULUI ŞI NE RUGĂM DOMNULUI SĂ NE AJUTE ÎN A-I IMITA

”Fraţi creştini, Hristos a înviat.

Ne-am adunat aici în duhul Fundaţiei ION GAVRILĂ – OGORANU (F.I.G.O.), fundaţie cu scopul statutar constituit în cinstirea şi păstrarea vie a memoriei luptătorilor pentru libertatea şi demnitatea naţiunii române.”

Aşa am început să vorbim, între noi, cei prezenţi în Vităneştiul lui Noica, Teleorman, la ridicarea şi sfinţirea unei Troiţe în ziua de 08 mai 2013.

Fundaţia Ogoranu, Filiala Teleorman, a luat decizia ca, în măsura posibilităţilor, să ridice şi să sfinţească un număr cât mai mare de Troiţe ce vor fi amplasate, desigur, pe teritoriul acestui judeţ. Scopurile acestei acţiuni, de lungă durată în timp, sunt câteva.

Pe de o parte noi, membrii fundaţiei, printre care se află şi câţiva preoţi ortodocşi, am constatat faptul că în Teleorman, Troiţele amplasate de-a lungul drumurilor, atât de necesare călătorilor, sunt extrem de puţine. Astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom reuşi să mai anulăm din pustietatea aceasta a spaţiului punctându-l, din loc în loc, cu câte o Sfântă şi ajutătoare Cruce.

Pe de altă parte toate aceste Troiţe vor fi ridicate spre cinstirea martirilor neamului nostru, spre păstrarea vie a memoriei lor, pentru că ce altceva au fost oamenii de seama lui Ion Gavrilă-Ogoranu, că tot funcţionăm sub numele său, dacă nu nişte adevăraţi martiri ce, cu mult mai multă vigoare şi interes, ar trebui comemoraţi şi ”promovaţi” în faţa poporului de chiar statul nostru, acum liber şi independent şi datorită acţiunilor ferme ale acestor neîmpăcaţi cu ideea de înrobire a ţării, a românismului!

În al treilea rând, conform tradiţiei noastre, a celor din zona socio-politică de tip naţionalist-creştin (F.I.G.O. şi TpŢ), vom organiza anual marşuri şi slujbe religioase la fiecare dintre aceste Sfinte Cruci, ocazie cu care vom face tot ce va ţine de noi spre a aduce la cunoştinţa unui public cât mai larg adevărata viaţă a acestor oameni, înaintaşi de-ai noştri, care pentru naţionalismul lor, pentru curajul şi implicarea în lupta de apărare a libertăţii şi demnităţii naţiunii, trebuie ridicaţi la nivel de modele pentru generaţiile actuale mult prea mult dezinteresate de soarta ţării noastre, a tuturora, ţară în care ne-am născut, în care trăim şi faţă de care avem atâtea obligaţii încât numai inspirându-ne din vieţile ”Ogoranilor” vom reuşi să ne achităm datoriile de români trăitori în România.

Pentru acest prim eveniment am ales ca dată de realizare ziua de 8 mai. Dar nu întâmplător.  Această dată are o semnificaţie capitală pentru noi, pentru români. Păcat că puţini mai suntem cei care cunoaştem această caracteristică de pionierat, la nivel de iniţiativă, a fostei elite româneşti. În data de 8 mai 1924, în localitatea Ungheni, judeţul Iaşi, la iniţiatia lui Corneliu CODREANU, viitorul lider naţionalist-creştin, a luat fiinţă prima tabără de muncă voluntară din România, despre care unii susţin că ar fi fost prima chiar din întreaga lume.

Acuma, că o fi fost prima sau a doua mai puţin contează, mult mai important fiind însă efectul obţinut de viitorul mare, poate cel mai mare pedagog al neamului nostru, Codreanu, cu această tabără.

Pe de o parte ţinta imediat atinsă a fost aceia că tinerii care munceau aici au reuşit, cu cărămizile făcute de ei, să ridice Căminul Cultural Creştin din Iaşi a cărui piatră de temelie a fost pusă în septembrie 1925. Iată, deci, pragmatismul acestor oameni implicaţi până în miezul problemelor cu care ei se confruntau: Nu avem un sediu în care să ne educăm din punct de vedere naţional-creştin? Nici o problemă – ridicăm unul de nou în maxim doi ani! Nu lamentări, nu amânări, nu căutări de eventuali sponsori, etc. Mânecile sumese şi iată Căminul! ”Fapta, nu vorba”, este învăţătura de bază a naţional-creştinismului.

Pe de altă parte apare cel de-al doilea efect, mult mai important, credem noi, ţinând cont de bătaia lui lungă în timp, anume educarea şi formarea în special a tinerilor la şcoala muncii, în cultul muncii. Cărămidarii aceia erau, de fapt, toţi, studenţi, iar lumea deatunci, precum şi lumea de azi, era obişnuită să-i vadă pe aceştia prin berării şi restaurante. În momentul în care i-a văzut plini de pământ până la brâu a avut loc, în mentalul coletiv al vremii, un început de revoluţie. Tinerii intelectuali români munceau efectiv şi munceau voluntar, neplătiţi, ba chiar făcând foamea uneori. ”Lumea asista la sfârşitul unei mentalităţi stăpânitoare până atunci: e ruşine pentru un intelectual să muncească cu braţele… ”.

Ei bine şi noi, cei deacum, credem cu tărie că România, care de 23 de ani se prăbuşeşte şi spiritual şi material, supra-îndatorată şi deloc productivă, de va fi să-şi mai revină vreodată va realiza aceasta numai printr-o muncă dârză şi cinstită a majorităţii cetăţenilor ei. Munca practică, munca productivă, cu specific tradiţional românesc, urmată apoi de o echitabilă distribuire a efectelor ei, este cea care poate salva, de la o stingere lentă dar sigură, românismul.

De fapt, cel mai mare purtător de cuvânt, la propriu, al Mântuitorului acestei lumi, Sfântul Apostol Pavel, ne-a lăsat şi nouă, ca neam ales al Legii celei noi, următoarea învăţătură:

”…şi, aşa cum v-am poruncit noi, să râvniţi a trăi în linişte, să vă vedeţi fiecare de treburile sale şi să lucraţi cu mâinile voastre, aşa încât să vă purtaţi cuviincios faţă de cei din afară, dar să nu aveţi nevoie de nimeni.” – 1 Tes.

Pentru o astfel de Românie au luptat înaintaşii noştri acum comemoraţi şi pentru o astfel de Românie milităm noi, cei din F.I.G.O., azi – prosperă pe de o parte şi independentă din toate punctele de vedere pe de altă parte. Şi, peste toate acestea, mult înduhovnicită.

Printre cei ”apelaţi” cu această ocazie opt au fost teleormăneni:

– Ioan IANOLIDE

– Nicu CRĂCEA

– Constantin-Aurel DRAGODAN

– Dumitru CRISTEA

– Mihai LUPU

– Petre MANEA

– Dumitru ABAGIU

– Cristea ARISTOTEL, şi câţi alţii ca ei pe care, datorită spaţiului restrâns, nu i-am mai menţionat!

Români adevăraţi, de consistenţă, creştini practicanţi, unii dintre ei preoţi, oameni cu un comportament moral ireproşabil, oameni jertfelnici şi altruişti. Oameni care acţionau dezinteresat pentru binele general al poporului ştiind însă că astfel, implicit, le va fi bine şi lor.

Deie Dumnezeu ca teleormănenii, de acum încolo, să şi-i aleagă pe aceştia de modele. Ce bine le-ar fi copiilor şi nepoţilor lor!

 

Ajută, Doamne.

 

Sorin ANDREI

 

Lider F.I.G.O. – Teleorman                                                                                  10.05.13.