Joi, 4 aprilie, un grup de tineri s-a adunat în faţa Prefecturii Braşov, pentru a protesta împotriva exploatării gazelor de şist prin fracturare hidraulică. S-a scandat, s-au strâns semnături. Dar mai mult decât atât, s-a-ncercat informarea cetăţenilor din zonă asupra pericolului iminent. La momentul de faţă, cel mai mare obstacol nu este activitatea unei corporaţii sau alta. Poate ar fi frumos, romantic, dacă ar fi aşa. Dar nu e. Acum, cel mai mare pericol este distanţa dintre marea masă de oameni şi problema de fond. Pericolul suntem noi, necunoaşterea noastră.
Ce este, de fapt, fracturarea hidraulică? Ea este o metodă de eliberare a gazelor de şist din rocile în care ele se află, roci care nu sunt destul de permeabile pentru o exploatare clasică. Problema e că ele nu pot fi fracturate decât prin folosirea unei cantităţi mari de apă tratată cu substanţe toxice pentru organismul uman. Ei, la presiuni de 1000 atmosfere, într-un puţ de foraj apar fisuri. Să fim bine-nţeleşi, 1000 atmosfere înseamnă aproape la fel de mult ca-n Groapa Marianelor. Nu chiar, acolo sunt 1071 atmosfere. Ei, prin fisurile astea, substanţele toxice ajung direct în pânza freatică. De unde ştiu asta? Aruncaţi un ochi pe www.stopfracturare.ro . Când au făcut treaba asta în SUA, a dat chix din prima. Şi tot aşa, din foraj în sol, în apă, în aer, în noi.
Următoarea întrebare logică ar fi: bun, catastrofă ecologică, poluare, rău. Da’ măcar noi primim ceva? Adică, merită să facem investiţia asta? Păi, ca să fiu sincer, habar n-avem. În decembrie 2012, contractul a fost semnat de guvernul de atunci fără să mai ştie altcineva de el. Legea 86/2000 zice o treabă: avem dreptul la informare în probleme de mediu de interes naţional. Uite: http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/86_2000.php . Bun, o să ziceţi, dar guvernul actual, care ne-a salvat de odiosul regim şi care este muuuult mai bun, ne apără, nu? Păi, nu: http://www.youtube.com/watch?v=wcs10n7YgLA . Apropo, nenea Ponta, trăiţi-ar plastografia ta, SUA a sistat exploatările. Prin 2010.
Deci, oamenii care ar trebui să ne reprezinte au alte treburi, pe care le fac pe ascuns. Nimic nou până aici. Hai că un sit de exploatare a fost mereu. De furat se tot fură de la fanarioţi încoace, e un fenomen mai des întâlnit decât munca. Dar uitaţi-vă puţin pe harta asta şi spuneţi-ne că suntem nebuni că am ieşit în stradă.
Cât e dat spre exploatare? 35, 40% din suprafaţa ţării? De pe toată suprafaţa asta, se extrage gaz prin metode toxice, fără să ştim, fără să putem utiliza resursele ţării după cercetarea unei metode acceptabile. Asta nu se numeşte politică, prieteni. Nici măcar economie nu se numeşte. Asta se numeşte pomană. Noi cu toţii, tu, eu, pisica, mămica, planta ta de apartament, suntem efectiv daţi de pomană împreună cu resursele. Bine, resursele vor fi folosite, noi suntem doar ambalajul pe care mâna corporatistă îl va arunca pe jos. Ucigând oameni şi natură în egală măsură. Citiţi, studiaţi fenomenul, ieşiţi în stradă. Numai cu o societate civilă solidă şi unită vom putea combate vânzarea asta de ţară en gros, cu discount şi tendinţe funerare. Dacă nu, începeţi să fierbeţi de acum coliva. Mai târziu s-ar putea să nu mai aveţi apă.
Horia Marchean
