De la o vreme încoace, prin spaţiul penibilei politici româneşti, se vântură tot mai mult nişte probleme de mare interes pentru viitorul societăţii noastre, pentru soarta acestui neam, mereu supus încercărilor şi învolburărilor istoriei, inclusiv în cei 23 de ani postdecembristi, care numai fericiţi n-au fost pentru poporul român. Acestea ar fi: modificarea Constituţiei (la pânda, ca nişte hiene, stau udemeriştii, sperând în eliminarea articolului 1 privind România – „stat national, unitar”); regionalizarea, dupa calculele de culise, în viziuni avantajoase, ale unor politicieni; modificarea Legii Electorale, în ideea revenirii, dupa eşecurile din 2004 încoace, la votul pe liste, în locul stupidelor prevederi privind votul uninominal.
Evident, ne vom ocupa, în acest editorial, doar de cateva aspecte privind regionalizarea Romaniei, despre care s-a vorbit atat de mult şi au curs râuri de cerneală, au măcinat morile de vorbe din 2004 încoace, urmată şi de câteva întrebări. Nu vom zăbovi, chiar deloc, asupra viziunilor prezidenţiale ale marinarului suprem – Traian Băsescu, deoarece nu merită să mai fie luat în seamă, atâta timp cât, dupa referendum, „mandatul lui i-a fost cruţat şi prelungit de oricine s-a nimerit, dar nu de Romania”. Se stie bine ca, „pe fondul regionalizarii, orice regiune isi poate obtine, practic, independenta”. Cel mai la indemana exemplu, „autonomist”, mai ales pe placul lacomilor udemeristi, este „Cazul Kosovo” – Serbia! In privinta reorganizarii administrative pe regiuni, se vantura tot felul de opinii si variante, argumentul suprem, fals si deplasat, fiind acela ca „Asa e in Uniunea Europeana”. Se vorbeste despre „regiuni economice de dezvoltare”, unii insotindu-si sustinatorii cu acelasi „argument”: „Asa e in U.E.!”. O gogoasa! Statele Ununii Europene „sunt organizate administrativ pe regiunile traditionale istorice”, nu pe regiuni de dezvoltare economica si regiuni care au doar „un caracter virtual si temporar”. „In Romania sunt noua astfel de regiuni, care pot avea caracter administrativ, dupa modelul U.E.: Muntenia, Oltenia, Transilvania, Crisana, Moldova, Dobrogea, Bucovina, Banat si Maramures. (…) Pe astfel de regiuni istorice sunt impartite, administrativ, Germania, Spania, orice stat, nu pe regiuni de dezvoltare economica ce au si caracter administrativ”. Intr-o viziune asupra noii impartiri si organizari administrative, cele noua regiuni sunt combinate in opt, „dupa un model care incalca tocmai principiul istoric”. Model prin care „Moldova e rupta in doua, la fel si Transilvania”. „Una din cele opt regiuni vehiculate cupleaza sase judete: Covasna, Harghita, Mures cu Brasov, Sibiu, Alba. Asadar, trei judete maghiare si trei romanesti! Deci, leaga fortat judetele asa-zise secuiesti exact de aurul din Apuseni si divide Transilvania istorica, astfel incat ponderea populatiei maghiare sau maghiarizate sa aiba pondere intr-o regiune. O astfel de regiune care, in final, „poate fi destabilizata extrem de usor, in asa fel incat sa isi declare independenta”! Or, in Transilvania, ca regiune istorica cu noua judete, „in afara de cele sase, mai sunt si Hunedoara, Cluj, Bistrita-Nasaud. Intro astfel de regiune, cu trei judete maghiare si sase romanesti, un referendum, in scopul declararii independentei nu ar avea succes”. Aminteam ca niciunul dintre statele U.E. „nu a renuntat la regiunile administrative pe principiul istoric”, deoarece „niciun stat nu isi schimba configuratia administrativa istorica dupa regiuni de dezvoltare”, organizarea fiind axata pe regiuni administrativ-istorice.
Premierul Victor Ponta anunta candva ca, pana in luna iulie a.c., va fi modificata Constitutia si vor aparea cele opt regiuni dorite de Traian Basescu. Ca, intre „prieteni”, trebuie facute si concesii, nu-i asa?! Gandul otravit al unora merge deja spre un calcul ascuns: „imediat dupa modificarea Constitutiei, viitoarea Regiune 7 – Centru isi va declara independenta, cu tot aurul Apusenilor, fara ca cineva sa se opuna”. Sa fie, cumva, vorba doar despre un scenariu derutant, de culise? Repetam, sunt si astfel de calcule izvorand din ganduri ascunse! Ceea ce ar putea duce si la „destabilizarea regiunilor 5 – Vest, 6 – Nord-Vest”, dupa una din variantele regionalizarii.
Spunand toate acestea, ca romani patiti nu o data, fripti in aceasta zbuciumata istorie a Ardealului, punem raul inainte, tocmai pentru preintampinarea lui. Ce legaturi, subtile, are regionalizarea, folosita ca pretext, cu cele care urmeaza in acest editorial? Daca veti fi atenti, va veti convinge ca are! Exista credibile si indubitabile date si informatii care dovedesc „penetrarea, de catre serviciile secrete de informatii ale Ungariei, a structurilor de decizie romanesti, la toate nivelurile, actiuni subsecvente planului de integrare, treptata, a Transilvaniei in Ungaria, prin procedee lente, dar ferme, in toate domeniile, dar in special cel economic, fundamental in realizarea tintei vizate”. Un exemplu? „Vizita incognito, efectuata in Romania de seful Serviciilor Secrete maghiare de la acea data”, era legata de existenta concernului Mol, in sensul unei politici agresive, „pentru dobandirea unei politici dominante pe piata carburantilor din Romania, prin infiintarea celor peste 200 de statii de distributie in principalele orase ale tarii, mai ales pe traseele considerate strategice”. In acest sens ar fi cateva intrebari, plecand de la date si informatii irefutabile. Ce rol a avut (si, probabil, are si azi!), inainte de 1990, Consulatul ungar din Cluj-Napoca? In urma activitatii intense a organelor de constraspionaj romanesc, in 1988, Nicolae Ceausescu, „pus in fata unor probe indubitabile”, a ordonat desfiintarea oficinei respective. Se stie, chiar bine, ca, „dupa 1990, actiunile spionajului maghiar au fost reluate cu si mai mare forta”, reusind „sa penetreze, cu complicitatea factorului politic, structuri de decizie ale Statului Roman, atat la nivel de Guvern, cat si de Presedintie”! O dovedea, in anul 1993, fostul ministru de Externe in Guvernul Vacaroiu, domnnul Teodor Melescanu, care-i prezenta omologului ungar, Gyula Horn, activitatea de spionaj a unui cadru activ al serviciilor secrete ungare. Oare, toate aceste actiuni nu au luat amploare odata cu cooptarea la guvernare a UDMR in Guvernul CDR? De ce au fost trecute sub tacere, de catre factorii politici, facilitand, astfel, „desfasurarea unor forte ostile maghiare, prin cadre de la ambasada, prin culegerea de informatii cu caracter economic”, in scopul „obtinerii de evidente avantaje materiale pentru tara lor de origine, mai ales in domeniul privatizarilor”? Nu era, pe atunci, Victor Erös, vicepresedinte al Fondului Proprietatii de Stat (FPS)? Nu cunostea el, cu lux de amanunte, intentiile de privatizare ale guvernantilor romani? Cum ar putea fi interpretate, oare, legaturile lui, prin intermediari, cu acel consilier economic al Ambasadei Ungariei la Bucuresti? Nu acuzam, punem doar intrebari, suntem curiosi, nu dam cu parul! Ce rol aveau, ca „prieteni de afaceri”, „fratii Andrei si Sorin Dimitriu”, recompensati „cu concedii de placere in Ungaria, la Balaton”? Apoi, de ce nu ne-am intreba ce rol a avut si succesorul lui, in fotoliul de presedinte al FPS, alt clujean, Radu Sarbu?! Care a fost legatura acestuia, de pilda, cu Zoltan Arpad Paszkany, „devenit, intr-un interval extrem de scurt, din dealer de masini second-hand, un prosper om de afaceri, care detine reprezentantele locale ale firmelor «Opel» si «Chevrolet», precum si cel mai important imobil de birouri din Cluj-Napoca, «Sigma Center»”? Este administratorul companiei „Polus” (o afacere intrata in atentia organelor speciale romane, inca din 1988, implicati fiind fostul prefect de Cluj, Alexandru Farcas, si Radu Sarbu!)? El este reprezentant, in Romania, al holdingului „Tri Granit Teijlesztesi RT” din Budapesta? Ce rol avea in aceste afaceri celebrul congresman american, de origine maghiaro-evreiasca, Tom Lantos? Este adevarat ca firma „Polus” intentiona implementarea, la nivelul tarii, a unor investitii de 2,5 miliarde de euro? Ce legaturi au toate acestea cu centrul iredentist din Canada? Au legaturi toate acestea cu Nathaniel Rotschild, descendent al cunoscutei familii de bancheri din Marea Britanie? Dar cu Serviciul de Informatii maghiar AVO? Dar cu lobby-ul maghiar, antiromanesc prin definitie? „Preluarea echipei CFR Cluj, cel mai vechi club de fotbal din Romania, echipa intemeiata in anul 1907, perceputa a fi doar a maghiarilor, nu a fost intamplatoare”. Intre Universitatea Cluj, echipa studenteasca, infiintata in anul 1919, dupa Unire, considerata a romanilor, si CFR s-a creat o istorica rivalitate. In anul 1940, in urma Diktatului de la Viena, cand nordul Ardealului a fost cedat Ungariei horthyste si fasciste, Universitatea Cluj s-a refugiat la Sibiu, odata cu ea plecand si echipa de fotbal. „CFR Cluj a ramas in oras si s-a inscris in Campionatul de fotbal al Ungariei, pentru perioada 1940-1944, act considerat de romani o tradare fatisa.” A fost, oare, implicat Paszkany, cu sume de bani, in campania electorala din iunie 2004, a lui Emil Boc, pentru castigarea Primariei Clujului? Oare nu Paszkany era dat „exemplu de civism”, de catre Traian Basescu, in sedinta de bilant, din 6 martie 2007, a Ministerului Public? Am dori sa mai aflam oare ce increngaturi afective sau de afaceri au existat intre fostul premier, Calin Popescu Tariceanu, Dinu Patriciu si Paszkany?!
Si ar mai fi multe intrebari. De pilda, ce obiective are „Eureka”, oficial organizatie „non-profit”, acel „grup regionalist”, „actionand sub comanda Budapestei si avand, printre altele in vedere, regionalizarea Romaniei”, cu ramificatii ducand spre Vladimir Tismaneanu, spre alti marcanti membri ai GDS, „promotori ai tezelor Budapestei, pe filiera Sörös”? Ce legatura este intre „Eureka” si Nagy Zsolt, fostul ministru al Comunicatiilor din Guvernul de la Bucuresti, suspectat de mari machiaverlacuri, prin care CFR Cluj „a beneficiat de un contract de publicitate cu Posta Romana”? Dar intre mediul de afaceri maghiar din Transilvania si UDMR?
Ce ne-ar putea spune, apoi, fostul premier Calin Popescu Tariceanu despre legaturile cu un alt personaj – Rudas Ernö? Avea el, Rudas, ceva comun cu agenturile maghiare din Romania, stiut fiind ca el are relatii in Voivodina, Croatia si Transcarpatia (Ucraina), cu minoritatile maghiare? Este adevarat ca, in anul 1982, se folosea de „valiza diplomatica pentru a introduce in Romania materiale antiromanesti pentru o revista coordonata de Tökés Lászlo si Szöcs Geza”? Neaga ca, in 1988, a fost retras de la post, pentru a nu fi expulzat, ca, in 1989, a fost trimis in Romania, ca sa coordoneze implicarea Ungariei in «revolutie»”? Este vreo legatura cu difuzarea de manifeste, in Bucuresti, printr-o masina a Ambasadei Ungariei, retinuta de organele de militie? Repus, dupa 1990, in functia de ambasador al Ungariei la Bucuresti, retras „ca urmare a intelegerii dintre ministrii de Externe roman, Teodor Melescanu, si cel ungar, Gyula Horn”, si-a continuat activitatea „sub acoperire comerciala”?! S-a apropiat de Calin Popescu Tariceanu, viitor premier, fiul cunoscutului mason, tatal lui adoptiv, Dan Amedeo Lazarescu, „insarcinat de fostul Departament al Securitatii Statului (DSS) cu supravegherea activitatilor iredentiste ungare”, cel care, mai apoi, in 1990, in ziarul „Liberalul”, scria ca „federalismul este unicul drum pe care Romania trebuie sa mearga!”, unul dintre „discursurile predilecte ale UDMR”? Speculand slabiciunile lui pentru motociclete, Rudas Ernö l-a atras in fel si fel de capcane si imbarligari de afaceri, incat premierul Tariceanu colabora la nivel guvernamental, prin sedinta comuna a guvernelor roman si ungar, in octombrie 2005, pentru realizarea „unor proiecte comune, pentru deschiderea consulatului ungar de la Miercurea Ciuc” etc. Totul, printr-o stransa colaborare cu omologul lui ungar – Ferencz Gyurcsany! Astfel se strecoara, prin anumite filiere, si informatii de o importanta exceptionala privind siguranta nationala a Romaniei. Oare a avut vreun rol, in acest sens, „Dezsi Jozsef Zoltan, fostul presedinte al Administratiei Nationale a Rezervelor de Stat (ANRS), institutie in care sunt concentrate secrete de stat exceptionale, atat pe timp de pace, cat si pe timp de razboi”? Nu era un bun prilej, printr-o forma „legala”, de transmitere de informatii clasificate catre o putere straina? Cum a ajuns udemeristul Nagy Zsolt la sefia Ministerului Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiilor, cu retele de comunicatii electronice si sisteme si servicii informatice? Prin algoritmul politic atribuit UDMR! Dar Iuliu Winkler? Dar Borbely Karoly? Dar Istvan Töke, secretar de stat in Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, unde a servit interesele unui grup condus de Verestoy Attila, nu ale Romaniei, inlesnind trecerea in spatiul ungar a lemnului pe picior, exploatat din padurile judetelor Covasna si Harghita? „Drujba Carpatilor” a profitat de inlesnirile suplimentarilor de material lemnos spre Ungaria, „exportand venit national din Romania catre Ungaria”!
Nu putem sa nu ne intrebam, apoi, ce sarcini a avut acel Anton Niculescu, „ascuns sub umbrela unui nume romanesc, fost purtator de cuvant al UDMR, secretar de stat in Ministerul de Externe, cu o „fisa personala de invidiat”: redactor la saptamanalul „Volosag” din Bucuresti, corespondent al Europei Libere, consilier politic al lui Marko Bela, expert parlamentar si guvernamental, secretar general-adjunct in Guvernul de la Bucuresti, secretar de stat in Departamentul pentru Integrare Europeana, secretar de stat pentru afaceri globale si relatii institutionale in Ministerul de Externe, pregatit intens, „printr-o serie de cursuri si programe speciale”, in Marea Britanie, Belgia, Germania, SUA, Danemarca, Spania? Intrebarea este cat se poate de simpla: a avut el legaturi cu servicii straine de informatii? Intrebare pe care o adresam si fostului director al Serviciului de Informatii Externe (SIE), si ex-premier, Mihai Razvan Ungureanu: daca a avut sau nu legaturi cu Serviciile speciale de la Budapesta?
Ar fi doar cateva intrebari, plecand de la un simplu pretext – regionalizarea, intrebari la care asteptam si raspunsuri ferme. Dar ne indoim ca ele vor veni! Cel putin deocamdata! Facem precizarea absolut necesara: nu acuzam, sa fie clar, ci doar intrebam!
P.S. Multumiri colaboratorului nostru, din umbra, pentru interesantul si utilul material documentar!
sub masca regionalizarii se ascunde pericolul dezmembrarii Romaniei, asta sa fie clar la toata lumea
Partidul dvs are obligatia sa solicite REFERENDUM pe aceasta tema…si la intrebarea daca dorim regionalizarea sa votam cu „NU”