„Urlă haita”. Legionarul Nicolae Purcărea, fondator al Partidului „Totul pentru Ţară”, şi-a lansat memoriile la Bucureşti.

A doua mare lansare a cărţii luptătorului anticomunist Nicolae Purcărea a avut loc la Bucureşti, fiind cu nimic mai prejos decât cea de luna trecută de la Braşov.

Sute de oameni, camarazi de suferinţă ai lui Nicu Purcărea, dar mai ales tineri, mulţi dintre ei elevi şi studenţi, s-au înghesuit la modul propriu pentru a asista la acest eveniment ce a marcat profund lumea culturală bucureşteană. Într-adevăr, este impresionant să vezi atâtea chipuri tinere, curate, venind şi stând ore întregi pentru a asculta un nonagenar care ridică vălul gros cu care autorităţile de după 1990 au încercat să ascundă crimele şi ororile regimului comunist.

Mărturisirea lui Nicolae Purcărea este una ziditoare. Fără ură şi subiectivism, fără nici cea mai vagă urmă de vendetă, acest moşneag blajin cu chip luminos grăieşte unei generaţii aruncate la antipodul a 7 decenii, ţinând cu sufletul la gură, ceasuri întregi, o sală devenită neîncăpătoare.

Editate în condiţii de lux prin grija Fundaţiei Sfinţii Închisorilor, aceste memorii se constituie într-un mesaj cu caracter testamentar. Un mesaj peste Istorie către cei ce vor veni, pentru a nu repeta experienţele tragice trăite cândva, de alţi copii nevinovaţi, sub tăvălugul a două totalitarisme: cel fascist-antonescian şi cel comunist.

Pesonalităţi de marcă ale culturii contemporane româneşti, precum Dan Puric, Răzvan Codrescu şi Sorin Lavric, care au şi vorbit de la tribună recomandând acest volum şi subliniind valenţele spirituale ale luptătorului Nae Purcărea, alături de altele prezente în sală, precum Grigore Leşe, Octav Bjoza, Ion Coja, Claudiu Târziu ş.a., constituie o garanţie în plus că opera lui Nicolae Purcărea – atât cea scrisă, cât şi opera luptei şi a jertfei, scrisă cu sânge şi sudoare acolo, în munţi şi în închisori, a fost una roditoare, iar roadele încep să se vadă.

__________________________________________________

„Nu cel ce tine bata in mana e puternic, ci cel ce rezista loviturilor, el iese biruitor.”

Nicolae Purcărea s-a născut la 13 decembrie 1923, în Scheii Braşovului. 

În timpul liceului a intrat în Frăţiile de Cruce, fiind arestat în 1941, şi condamnat de tribunalele militare antonesciene la 15 ani detenţie, pentru „activitate legionară şi terorism”, împreună cu alte mii de elevi eminenţi din întreaga ţară. Este eliberat în baza unui decret de graţiere din 1944.

În august 1944 este din nou arestat şi ţinut închis până în decembrie 1945.

În perioada studenţiei, intră într-un grup de rezistenţă armată al învăţătorului Dumitru Alexandrescu, care opera în Munţii Argeşulu, pentru a asigura un front internd e gherilă împotriva ocupantului sovietic. Este aresatat în 1950 şi condamnat la 7 ani muncă silnică, fiind trimis la închisoarea Piteşti unde avea să fiu supus abominabilului experiment al reeducării prin tortură, după care va fi trimis la lagărul de muncă de la Poarta Albă (Canalul Dunăre-Marea Neagră).

Va fi aspru pedepsit printr-o îndelungă izolare la închisoarea Gherla, pentru divulgarea crimelor de la Piteşti.

În 1956 a fost eliberat din închisoare dar trimis cu domiciu obligatoriu în Lăteşti, sat al deţinuţilor politici izolat total în Bărăgan. Aici va cunoaşte pe cea care avea să-i devină soţie, cu care se şi căsătoreşte.

In anul 1958, la putin timp dupa casatorie, cei doi sunt separaţi şi închişi iarăşi: soţia în temniţele din Miercurea-Ciuc şi Oradea, iar Nicolae Purcărea în lagărul de muncă silnică Noua Culme.  Dupa o perioada petrecuta în lagărele din Deltă, în anul 1960, Nicolae Purcarea este expediat la închisoarea Aiud. De aici se va elibera în 1964.

În timpul a 20 ani de detenţie, a atrecut prin închisorile Piteşti, Poarta Alba, Valea Neagra, Craiova, Gherla, Codlea, Culmea, Periprava, Galaţi, Jilava şi Aiud.

După eliberare, nu i s-a mai permis niciodată să-şi reia cursurile întrerupte în 1950. Se va retrage în casa din şcheii Braşovului şi va pune în valoare marea sa pasiune pentru scupltură. Va deveni unul din cei mai apreciaţi şi căutaţi meşteri de artă populară, având mii de elevi care au deprins acest minunat meşteşug de la el.

După 1990 reia lupta cu înverșunare, în cadrul Asociației Foștilor Deținuți Politici din România iar din 1993 în cadrul Partidului Totul pentru Țară (Pentru Patrie), făcând parte din grupul de 13 de inițiativă din jurul lui Nistor Chioreanu, în casa lui din Scheii Brașovului întocmindu-se actele de constituire ale partidului.

Premiat de toate instituţiile de cultură ale statului român şi deosebit de apreviat mult dincolo de graniţele ţării, Nicolae Purcărea îşi trăieşte, la 90 de ani, o bătrâneţe frumoasă, fiind deosebit de căutat de tineri, de televiziuni şi cei dornici să afle cât mai multe despre adevărata istorie recentă a României.

Florin Dobrescu