Exact în februarie ne paşte o nouă epidemie de gripă! Aşa vuieşte presa internă. Ar fi culmea să umble, halandala, de capul ei, prin lume. Orice gripă e programată pe tabel, cu dată fixă şi responsabilităţi în vânzarea cât mai multor doze de vaccin. Cu HAARP-ul ăsta plantat pe capul nostru de către războinicii păcii, se ştie dinainte ce cod are, unde şi cât va curge ninsoarea sau ploaia. Atunci de ce n-am şti când şi cu ce avion vine gripa, câte victime sunt stipulate în protocolul de găzduire şi câte doze de antidot e obligat să cumpere Ministerul Sănătăţii. Chiar aşa! Numai S.U.A. să se confrunte în studiourile de ştiri cu „cel mai grav sezon din ultimii zece ani”? N-ar fi corect să fim şi noi vizitaţi de virusuri care săvârşesc minuni în visteriile companiilor farmaceutice? Tot timpul se gândesc cu dragoste la noi şi nu mai ştiu cum să ne administreze gratuit popamin, gropamin şi amin-amin. După ce AH1N1 a fost pus pe fugă, vine AH3N2, exact în luna februarie şi direct de pe lamela laboratoarele buclucaşe. Cum le programează ei pe toate, într-o fructuoasă complicitate deontologică! Şi cât de grijulii sunt cu ţările sărace! Mă întreb şi eu, aşa, cum oare gripele astea porcine şi aviare ocolesc întotdeauna ţările europene dezvoltate. La loc comanda, dragii mei! Altfel ajungem cobai în laboratoarele super-puterilor!
Îmi amintesc bine, cu câţiva ani în urmă, cercelul străin, care infectase de-a binelea urechea sănătăţii româneşti, striga pe toate posturile t.v. naţionale că „porcina va face peste douăzeci de mii de morţi”. N-a fost aşa! Decesele naturale din spitale în acea perioadă erau fals puse pe seama gripei, tocmai pentru a întreţine efectul de panică în rândul populaţiei, care trebuia să dea fuga la porţia injectabilă de mercur de calitate. Străinul de cauza României a reuşit să întreţină o psihoză în masă cu „porcina”. Din prima psihoză cu „aviara”, s-a căpătuit rapid. Am văzut cu toţii la televizor cum prin sate umblau „extratereştrii” în combinezoane şi glugi albe, cu măşti pe faţă şi le săltau bieţilor români orătăniile din ogradă, ca să le gazeze în tomberoane. Aşa au ridicat românii piaţa de carne de pasăre a comersanţilor din afară, îmbuibată de antibiotice.
Pe atunci, străinul curajos recomanda, ca pe o contracepţie femeilor, medicamentul Tamiflu, un antigripal fabricat de un concern farmaceutic, unde principal acţionar este Donald Rumsfeld – membru marcant al ideologiei care are ca obiect de activitate reducerea termenilor asemenea în lume. Vaccinarea este parte a politicii globale, ca neţărmurită grijă faţă de creşterea numărului de locuitori ai planetei. De aici, implementarea noilor „tehnici superioare”: cardul de sănătate, vaccinarea antigripală şi „imunizarea” fetiţelor cu vârste între 9 -10 ani, distrugerea sistemelor de sănătate, florurarea apei, toxifierea hranei cu diferite euri, proceduri experimentale, la care România aderă cu uşurinţă, graţie celor cărora le-am încredinţat ţara pe mână. Scopul vaccinării este unul singur. Nefiind ceva natural, compatibil umanului, serul aduce boli autoimune, paralizie, infertilitate şi moarte.
„Nesiguranţa, sărăcia şi deruta în care trăim, au făcut din noi un popor de ipohondri. Ori, unei populaţii atinse de ipohondrie, ce-i trebuie: cât mai multe farmacii! Când vezi cum se sting în jurul tău din ce în ce mai mulţi cunoscuţi şi tot mai mulţi tineri, când observi că spitalele se răresc şi se ruinează, când îţi dai seama că medicii emigrează cu miile, ce-ţi mai rămâne de făcut: dai buzna în farmacii şi cu ultimii bănuţi umpli plăsuţele cu pastile, pe zi ce trece mai scumpe şi mai diversificate, în speranţa că vei obţine binecuvântata imunitate! Falsă iluzie! Auzi în stânga, în dreapta, la radio, la televizor că au apărut alte medicamente miraculoase şi la următoarea pensie sau chenzină iar stai la rând la uşa farmaciei, să-ţi umpli plăsuţa. Şi uite aşa prosperă industria farmaceutică, în timp ce, paradoxal, starea de sănătate a populaţiei se agravează! Nu reclame pentru medicamente, ci educaţie sanitară trebuie la televizor! Nu concurenţă între producători pentru livrarea de medicamente scumpe şi diversificate, ci medicamente de bază, ieftine şi eficiente; nu pilule importate, vândute ca „suplimente alimentare” cu preţuri năucitoare, ci produse de plafar la preţ rezonabil şi cu aceleaşi efecte. Dar Ministerul Sănătăţii sigur nu va avea astfel de preocupări. El este preocupat de carduri, de CIP-uri şi de valorificarea organelor noastre bolnave. Să fie sănătoşi domnii din minister! Măcar ei”, scrie distinsul nostru cititor Vasile Bârea.
Aşadar, capitalismul, înţesat de paraziţi umani, a cotit lumea spre „programe” ce n-au de-a face cu sănătatea, pacea şi liniştea socială, ci cu exploatarea omului de către om, cu lărgirea sărăciei şi corupţiei, cu lărgirea zonelor de influenţă ale marilor puteri, care dispun acum de întreaga moştenire a capitalismului. Când capitalismul îşi va da duhul (nu mai e mult), analiştii vor spune că omenirea a făcut concesii unui program al iluziei pe care trebuie să-l depăşească. Este prea corupt şi materialist, prea preocupat de câştiguri uriaşe. Orice ar fi capitalismul acum, nu mai are nimic bun la care să te uiţi cu gura căscată. Ci să te înfurii pe el ca pe un criminal în serie, care a ucis şefi de state, a ucis progresul, siguranţa şi independenţa popoarelor. Acum, când membranele capitalismului scârţâie şi tremură ca piftia, devenind ele însele convulsive, această etapă nefastă îşi aşteaptă sfârşitul. În treacăt fie spus, nu e deloc uşor să trăieşti într-o astfel de lume, în care istoria şi-a pierdut cursul.
Nicio direcţie discernabilă nu s-a ivit în sânul capitalismului, ci doar paroxismul sclaviei popoarelor, al sărăciei, al discordiei, corupţiei şi criminalităţii economice. La fel cum Marele Zid Chinezesc avea menirea să ţină departe hoardele mongole, la fel cum Zidul Berlinului trebuia să ferească „inocentele” popoare socialiste de toxinele capitalismului, tot astfel capitalismul democrat, insinuat între graniţele statale, trebuia să ferească popoarele vizate de progres, de linişte socială, de bunăstare şi pace internă.
Maria Diana Popescu, Agero
