ROMÂNI, să votăm mereu ROMÂNISMUL, fiindcă restul sunt „jocuri, poturi şi praf colorat în ochi”. Noi votăm cu ROMÂNISMUL fiindcă iubim simbolurile naţionale, fiindcă nu vrem să ne facem părtaşi la mizeria pe care alţii o numesc „politică”.
Probabil că o numesc astfel spre a se justifica înaintea naivilor care merg încolonat pe la Arene prin Bucureşti şi neapărat „ţin aproape”, crezând că le pică ceva din efemer sau „vor avea şi ei pe cineva undeva” (ce bine le zicea maestrul Toma Caragiu) ori pur şi simplu aşa le-a fost „dictatul” să meargă.
După marginalizarea PNŢCD (mă refer la acel naţional-ţărănism promovat de Seniorul Corneliu Coposu, „în Apoi”, a urmat potopul) în „politica românească”, nu mai avem parte decât de secte ale mereu reactualizatului FSN… (şi culmea, maimuţăreala ăstora continuă sub privirile umilite şi obidite ale românilor, care au fost atâta amar de vreme forţaţi la bejenie sau majoritar reduşi la tăcere şi puşi să recunoască un fapt săvârşit mârşav, de multe ori marcat de un activism cetăţenesco-politrucesc mai ceva ca cel de dinainte de ’89)
Sau poate că era mai bine să întreb: noi mai votăm ROMÂNISMUL, fiindcă iubim simbolurile naţionale?
Dacă le iubim pentru altceva decât ataşamentul sincer şi demn la valorile naţionale, atunci suntem demagogi, mişei, ticăloşiţi şi smintiţi (suntem demagogi şi smintiţi atunci când le arogăm spre a le păta cu înjurături, le sfârteca cu blesteme; le subminăm măreţia atunci când sunt alăturate altor hule care în trecut reprezentau mişelia; le sfâşiem atunci când le acoperim cu ridicolul manelistic).
Şi totuşi, noi mereu votăm ROMÂNISMUL, fiindcă spre deosebire de „politicieni”, ROMÂNISMUL nu admite sectarismul.
Să nu ne lăsăm amăgiţi de faptul că la Bucureşti s-au adunat la nivel instituţional vreme de 22 de ani numai mişei şi smintiţi, care au dat năvală peste întreaga Românie cu pustiirea şi care au adus în inimile şi minţile multor români sminteala, iar pentru alţii au instigat mişelia si ticaloşia fără margini.
La Bucureşti, la Cluj-Napoca, la Timişoara, la Iaşi, la Craiova, la Arad, la Braşov, la Tg. Secuiesc, în Basarabia, peste tot mai sunt români.
Faptul că printre aceştia s-au strecurat şi efemer au ajuns să deţină puterea uscături, nu înseamnă că România trebuie să se dezintegreze.
România trebuie cu orice preţ fie un stat naţional – unitar – întregit şi indivizibil.
Peste toată România, ca stat unitar, naţional şi indivizibil, străjuieşte ROMÂNISMUL acela frumos şi demn care într-o bună zi are să se lepede de uscăturile care provoacă ura între români şi dezbinarea teritorială, printr-o regionalizare mişelească, iubită doar de separatişti.
Un argument la vedere pentru toţi este afişul.
Comparaţi spoielile descrise în sloganul electoral şi văruiala de pe fundal, fariseismul costumelor şi făţărnicia ochilor, a zâmbetului – într-un cuvânt cameleonismul populismului şi mişelia demagogiei, CU simbolul unor inimi româneşti – ROMÂNISMUL, care face ca inimile să fie cuprinse de fiori, la momentul imnului „Trăiesc flămând” sau „Ridică-te, Ioane, Ridică-te Gheorghe” ori „Colind de Crăciun” (ar trebui reluată tradiţia lui Gafencu şi Gyr şi celor ce nu ştiu, spre a fi învăţate, şi astfel se pot dezvăţa de înjurături ori blesteme sau sectarisme) şi care trezeşte mereu în sufletele naţiunii române în cel mai înalt grad mândria de a fi român.
Unii ne cer inima. Păi cum să dăm noi inima când în inimă este bine scrisă iubirea pentru neam, ţară, dreapta credinţă şi simbolurile naţiunii române, precum cel ce este ROMÂNISMUL. Nu mai avem loc şi nici nu ne pare rău că nu mai avem loc.
Alţii cred că îi reprezintă pe cei care au votat împotriva unui oarecare de la Cotroceni. Ei bine se înşeală amarnic fiindcă din aceleaşi considerente, conştiinţa românilor merge către valorile enumerate, fiindcă aceste valori au dreaptă rânduială şi dreaptă socotinţă; ele nu au nici mişelie, dar nici sminteală, ci sunt întru adevărul românismului.
Cei mai perfizi joacă o carte a urâciunii, cea a separatismului, cu sau fără mască, sperând că maghiarii se lasă duşi de absurdul unui trecut trist şi pe alocuri la Ip şi Trăznea sângeros. Sunt maghiari care nu cunosc acest joc murdar separatist.
ROMÂNISMUL nu face „politică”, ROMÂNISMUL nu suportă spoiala, ROMÂNISMUL nu are făţărnicie, dar nici mişelie;
ROMÂNISMUL este Avram Iancu;
ROMÂNISMUL este Mihai Viteazu;
ROMÂNISMUL este Mihai Eminescu;
ROMÂNISMUL este Gheorghe Jimboiu;
ROMÂNISMUL este Pr. Arsenie Papacioc;
ROMÂNISMUL este Gheorghe Bordeianu;
ROMÂNISMUL a fost, este şi va fi mereu Sfinţii Închisorilor.
Pentru ROMÂNISM, inimile iau cu asalt raţiunea de a fi întru Ortodoxie.
De aceea vă îndemn să votăm mereu cu ROMÂNISMUL, fiindcă restul sunt „jocuri, poturi şi praf colorat în ochi”.
Iar dacă (când) vreodată 300 de români vor veni înaintea ţării cu sinceritate şi fără de vicleşug, având dreaptă rânduială şi dreaptă socotinţă şi gata să garanteze totul pentru ţară, atunci nu ezitaţi să-i votaţi, fiindcă sunt precum ROMÂNISMUL.
Până atunci să votăm doar cu ROMÂNISMUL fiindcă restul încă sunt „jocuri, poturi şi praf colorat în ochi”.
Să zicem „Totul pentru ORTODOXIE, totul pentru ROMÂNISM” !
Este vreme de post şi rugăciune, NU de vot cu „pâine şi circ”.
Mergeţi la Sfânta Biserică Ortodoxă a Neamului Românesc în 9 decembrie şi apoi la casele voastre şi vă rugaţi Lui Hristos să ingaduie României ROMÂNISMUL spre a nu mai fi forţaţi să votaţi mişelia, ticăloşia şi sminteala.
Doamne ajută şi post binecuvântat!
Mihail–Gavril Zăvoianu
