Note de proces (1). „Avem și noi fasciștii noștri !”

de Florin DOBRESCU

Astăzi a început, la Tribunalul București, procesul prin care Parchetul intenționează să dizolve Partidul “Totul pentru Țară”, sub acuzațiile de fascism, xenofobie și rasism. Caz fără precedent în România de după 1989 și deosebit de grav sub aspect politic și constituțional.

Dincolo de calitatea mea oficială în schema acestui proces, nu pot să-mi anulez acea parte din mine care, de mai bine de 13 ani, cochetează cu gazetăria. Această pasiune mă îmboldește să încep o serie de articole, intitulate “Note de proces”. În felul acesta, găsesc că voi ține la curent un anumit culoar public interesat de evoluțiile acestui caz și de elementele – care se anunță incitante – ce vor apărea pe parcurs.

Înainte însă de primul termen, de azi, nu pot să nu citez pe camaradul meu Coriolan Baciu, care la conferința de presă de joi își amintea că ne aflăm în “Anul Caragiale”, prilej cu care parafraza celebra replică a lui Cațavencu: “Până când să n-avem şi noi faliţii noştri?”

Cam așa am putea caracteriza acțiunea declanșată de Procuratura din București. “Până când să n-avem și noi fasciștii noștri?”

Pentru că, zău nu înțelegem graba cu care procurorul în cauză s-a repezit efectiv să redacteze o acțiune de felul acesta. Spun că s-a repezit pentru că aceasta e impresia pe care au avut-o toti juriștii care au văzut până acum acțiunea procuraturii. Actul poartă pecetea pripei, a lucrului făcut ca să fie făcut și mai ales să fie văzut…

De cine?… Unde?… Asta nu o vom discuta acum. Dar dacă vom analiza cronologia desfășurării evenimentelor din acest caz, sunt evidente câteva lucruri.

Unu: faptul că “cineva” (“nu spui cine, persoană importantă” – ca să ne păstrăm în zona lui Caragiale) a ținut morțiș ca acțiunea să fie declanșată înainte de referednumul de la sfârșitul lui iulie. Doi: că același “cineva” a ținut morțiș ca acțiunea aceasta să se vadă bine și cât mai departe. Nu știu până unde – la Bruxelles sau peste ocean. Cert este că numai așa se explică scurgerea promptă de informație dintre instituția Parchetului și cotidianul România liberă, care la 3 zile după ce procuratura ne trimisese citația, publica un amplu articol pe această teamă, în pagina a 2-a. Urmat de o mediatizare neașteptată pe B1Tv.

Pentru o organizație ca a noastră, care beneficiază de ani de zile de un boicot general al mass-mediei, o asemenea mediatizare este de bună seamă un eveniment incredibil.

Și cea mai bună dovadă că apariția de prim plan din România liberă și de la B1TV a fost la comandă politică, este faptul că, la conferința de presă de acum trei zile în care am dezbătut acest caz, nici una din aceste redacții nu și-a trimis reprezentanți, deși fuseseră invitați.

O tăcere de mort din partea presei în jurul acestui eveniment…

Și asta cu toate că termenul de “fascist” a devenit deja un epitet de care politichia dâmbovițeană a ajuns să abuzeze chiar. Tovarășul Iliescu acuză procurorii că sunt fasciști, în timp ce președintele Băsescu taxează pe autorii închipuitei lovituri de stat, cuplul de comici Ponta-Antonescu, ca fiind… tot fasciști!  “Curat murdar, coane Făcnică!”…

Așadar, cine și unde a vrut să transmită un semnal, cu o săptămână înaintea referendumului, în complicatul și penibilul război politic care a paralizat România timp de două luni? Cine a vrut deci să arate că România are și ea fasciștii ei și că anumite instituții nu mai prididesc luptând cu ei, apărând – vezi Doamne – democrația și statul de drept? Căci e limpede că această acțiune tine de logica (sau, poate mai exact, ilogica!) harababurii politice care de două luni a transformat România într-o mahala ce indignează Europa și lumea întreagă.

Răspunsul lăsăm să-l intuiți dvs..

Noi ne mărginim să spunem că vom arăta cu toate probele posibile, instanței și Parchetului, că prin toată activitatea și luările de poziție din cei 19 ani de existență legală, acest partid s-a încadrat fără excepție în cadrul reglementat de Constituție și de legile statului român. Și vom mai arăta, de asemenea, cu documente de necontestat, că Mișcarea Legionară nu a avut un caracter fascist, fapt confirmat și de deciziile Tribunalului de la Nurnberg, care nu au condamnat Legiunea ori pe liderii ei.

Ceea ce sperăm din tot sufletul, este ca și reprezentanții Parchetului să înțeleagă că acțiunea sa, nu adduce nimic bun imaginii României, și așa șifonată de interminabilul război politic.

De aceea, sperăm ca rațiunea și interesele României să triumfe. Iar confecționarea, cu orice preț, a unor fasciști inexistenți, nu este deloc în interesul statului român.