LEGIONARISMUL, iară şi iară atacat

Nu există în istoria României, după anul de gloriei al marii uniri din 1918, o formaţiune politică mai puternic acuzată decât Mişcarea Legionară. Nici măcar comunismul cel de factură satanistă, cel care a adus atâta şi atâta rău peste această ţară, nu se poate compara în ponegrire (deşi acesta şi-ar fi meritat soarta din plin), cu legionarismul.

Poate exista înţelegere logică faţă de hulitorii Mişcării Legionare, dacă aceştia sunt cumva unii dintre duşmanii ei – este vorba aici despre atei, despre internaţionalişti de tot felul, despre politicienii venali şi corupţi şi în general despre toţi indivizii lipsiţi de sentimentul naţional şi creştin. Domnule, dacă oricare dintre aceştia atacă legionarismul îl înţelegi, deoarece Mişcarea Legionară a fost şi a rămas una de resurecţie creştină şi naţională pentru românii din România, iar ăştialalţi îşi doresc orice altceva numai român creştin şi naţionalist în România, nu!

Mai mult decât atât, înţelegerea logică poate fi acceptată, desigur şi faţă de persoanele care acuză anumiţi membrii ai Mişcării pentru greşelile pe care aceştia chiar le-au făcut. Legiunea îşi cunoaşte păcatele, şi le asumă, dar lucrul foarte important este acela că îşi educă actualii membri de o aşa manieră încât să nu se mai greşească nici o cirtă faţă de Dumnezeu, de dragul naţiei. Bine, dar când vezi tot felul de neaveniţi, care mai de care mai afon în problema legionară, că dau în permanenţă, şi când o trebui şi când n-o trebui, cu lături în Mişcare, te întrebi invariabil, cu mult dezgust, ce-o fi în capul lor?! Ce vor ăştia?! Urmăresc ei ceva, au vreun scop anume sau latră aşa precum câinele la lună?!

Iată, nu mai departe decât alaltăieri, în ziarul Cotidianul, vine unul numit Ion Spânu (dealtfel scriitor şi gazetar cu ştate vechi în branşă, dar deh, nimeni nu le ştie pe toate) şi dă cu stângu-n dreptul pe problematica legionară de face articolul ăla pe care l-a scris praf şi pulbere.

Acuma n-ar fi fost o prea mare apăsare pentru noi faptul că Spânu se face de râs, dar odată cu auto-discreditarea lui, Spânu, ziarist şi formator de opinie (ca orice ziarist), transmite către POPORUL ROMÂN, iară şi iară, numai minciuni, neadevăruri şi dezinformare grosolană faţă de Mişcarea Legionară.

Îşi începe Spânu materialul lui (dez)informativ şi îi povesteşte poporului despre un ins, Mihail NEAMŢU, care Neamţu, zice Spânu, ar fi ”preşedintele partidului <Noua dreaptă>”. Nu e, maestre(!), Mihail NEAMŢU preşedintele Partidului Noua Dreaptă, ci al Partidului Noua Republică; dealtfel Noua Dreaptă nici măcar nu este un partid, ci un ONG.

Una la mână, doi, îi conferă mai direct mai indirect, lui Neamţu, atribuţii de legionar, după care îşi exprimă neliniştea datorată apropierii acestuia de Traian BĂSESCU şi a posibilelor deranjuri pe care această apropiere le poate crea printre cancelariile lumii: ”Întrucât în ultima vreme Mihail Neamţu este mereu alături de Traian Băsescu, ar fi interesant să aflăm care este opinia cancelariilor occidentale în legătură cu această încuscrire dintre preşedintele suspendat …şi tânărul legionar Mihail Neamţu.”

Iată deci cum nu mai poate de atâta îngrijorare Domnul Ion Spânu şi scrie astfel de aberaţii şi le diseminează în rândurile poporului care oricum a avut parte, din ’44 şi până azi, de o permanentă dezinformare faţă de fenomenul legionar; iar noi ne mai mirăm de ce forţa politică ce a dat cea mai mare jertfă pentru interesul naţional al acestei ţări este, culmea, în continuare hulită de o bună parte a ţării! Explicaţia e simplă – poporul ce citeşte aia gândeşte!

Stimabile(!) Ion Spânu, le luăm pe rând: Noua Dreaptă nu este un partid politic, Domnul Neamţu nu este preşedintele Noii Drepte şi tot Domnul Neamţu nu este legionar (ba din contră, dacă înţelegeţi ce vreau să spun). S-ar putea ca domnia sa, cândva, să fi avut oarecare afinitate cu trăirea legionară, dar de acolo şi până la a deveni legionar mai este cale lungă, pe care un om neinformat sau rău intenţionat ca dvs. nu are de unde s-o cunoscă.

În ceea ce priveşte neliniştea pe care v-o crează eventualele opinii ale cancelariilor europene şi dacă Domnul Neamţu, imaginându-ne, ar fi fost legionar, iar dvs. aţi mai avea de gând să vieţuiţi şi pe viitor în România, ar trebui, maestre, să vă liniştiţi pe deplin (cu condiţia să nu faceţi parte din găştile mai sus enumerate), pentru că:

–          Legiunea este o organizaţie întemeiată pe ordine şi disciplină;

–          Legiunea este călăuzită de un naţionalism curat, izvorât din nemărginita dragoste de neam şi ţară;

–          Legiunea apără altarele Bisericii pe care duşmanii vor să ni le dărâme;

–          Legiunea vrea să clădească din suflete tari şi braţe vânjoase o ţară puternică, o Românie nouă;

şi

–          Dacă pentru politician politica înseamnă o afacere (ce ziceţi de Băsescu şi acoliţii săi?!), pentru legionar politica înseamnă religie.

Iată cum stau treburile, maestre! Nu ştiţi d-astea?! Documentaţi-vă, iar dac-o veţi face temeinic s-ar putea să rămâneţi atât de puternic impresionat şi atras de trăirea legionară încât chiar să devenim… colegi!

Trăiască România românească!

Sorin ANDREI
Consilier Politic al Partidului Totul Pentru Ţară.