Vitalie Ciugureanu, strănepot al prim-ministrului întregitor al Basarabiei:
„Martirului basarabean, Daniel Ciugureanu, încă nu i s-a făcut dreptate”
Asasinatul misterios din 1950 al lui Daniel Ciugureanu, fost prim-ministru al Republicii Democratice Moldoveneşti şi ministru în patru guverne ale României Mari, care a fost arestat în Bucureşti şi asasinat în drum spre închisoarea Sighet, rămâne un traumatism pentru toţi urmaşii săi. Luptător pentru emanciparea românilor basarabeni, a fost unul dintre făuritorii României Mari, rolul său în unirea Basarabiei cu România fiind similar cu cel jucat de Iuliu Maniu în unirea cu Transilvania, susţin istoricii.
Tânărul economist, Vitalie Ciugureanu este strănepotul prim-ministrului întregitor al Basarabiei, unul dintre puţinii bărbaţi din celebra dinastie, care mai poartă numele care a făcut istorie. Urmaşii eroului se plâng că nici până azi nu i-au fost descoperite osemintele din cimitirul fără morminte al fostei puşcării de la Sighetu Marmaţiei, pentru a fi depuse la monumentul funerar, pregătit de inginerul Gheorghe Ciugureanu, regretatul fiu al lui Daniel Ciugureanu, la Mănăstirea Cernica. Dovezile privind asasinarea martirului de către securitatea română comunistă, la comanda bolşevicilor sovietici, încă nu au fost scoase la lumină şi nimeni de la 1989 încoace nu a răspuns în faţa legii pentru atrocităţile comise faţă de intelectualii români. Familia Ciugureanu îndeamnă autorităţile să ia măsuri practice de reabilitare a martirului nostru.
„Memoria străunchiului, cea mai preţioasă comoară a mea”
– Dragă Vitalie Ciugureanu, în Irlanda te simţi excelent, beneficiezi de un câştig pe măsura pregătirii tale profesionale. Cum explici că, la mii de kilometri de casă, readuci în atenţie interminabilul scandal „Daniel Ciugureanu”, martirul nostru încă necunoscut în plină democraţie românească?
– Vreau ca tinerii de azi să ştie cine a fost acest erou al neamului nostru, care a luptat cândva, exact ca şi ei pe 7 aprilie 2009, pentru viitorul european al Republicii Democratice Moldoveneşti de atunci. Să afle că, graţie acestui mare bărbat, prim-ministru al Republicii Democratice Moldoveneşti, dar şi altor lideri ai mişcării naţionale din Basarabia Ion Inculeţ, Patelimon Halippa, Constantin Stere etc., pot redobândi în prezent cetăţenia română. Mă refer la Unirea Basarabiei cu România şi la perioada 1918-1940, ani ce reprezintă unicul temei legal şi juridic acceptat de UE, în baza căruia Statul Român are dreptul de a acorda cetăţenie celor care s-au născut şi au locuit pe fostele teritorii ale României Mari.
Daniel Ciugureanu, a fost un mare gânditor şi politician, înţelegea mai profund decât alţi oameni politici din epocă faptul că bolşevismul poate deveni o forţă uriaşă, care poate să aducă teroare şi suferinţă asupra unei mari părţi a lumii. Îşi dădea foarte bine seama că o altă cale decât Unirea cu România ar fi aruncat din nou Basarabia în ghearele „ursului” rusesc cu mult mai devreme decât 1940.
– În ce măsură se doreşte adevărul spus până la capăt, despre trecutul traumatizant al basarabenilor?
– Adevărul este dureros şi azi, multor politicieni nu le convine să fie spus adevărul până la capăt în privinţa terorii roşii…Mai ales că multe personaje ale trecutului de tristă faimă încă mai deţin funcţii. Daniel Ciugureanu, împreună cu alţi eroi ai epocii respective, prin jertfa lor, au realizat visul şi dezideratul tuturor românilor – Marea Unire! Curajul, verticalitatea şi patriotismul acestui om sunt un exemplu de urmat pentru politicienii de astăzi! Pentru întărirea spiritului naţional, nu avem dreptul moral să dăm uitării astfel de personalităţi, care se nasc foarte rar.
– De ce a fost unicul politician român condamnat la moarte de bolşevicii ruşi în contumacie?
– Scriitorul Efim Tarlapan afirmă cu tărie că: „Fără aportul acestui mare patriot, unirea teritoriului românesc dintre Prut şi Nistru cu Ţara Mamă s-ar fi înfăptuit cu mult mai târziu de 27 martie 1918 sau nu s-ar fi înfăptuit deloc…” Rolul lui Daniel Ciugureanu în Unirea Basarabiei cu România a fost unul crucial, conform Enciclopediei Române. Din acest motiv, ruşii l-au condamnat la moarte în contumacie, adică fără proces de judecată, însă ruperea de Imperiul Rus l-a scăpat temporar de persecuţie.
Ruşii au avut destule motive, pentru a-l condamna pe Daniel Ciugureanu la moarte în contumacie, deoarece s-a evidenţiat în mod deosebit în lupta pentru destinul comun al românilor de pe ambele maluri ale Prutului. Prin urmare, ruşii îşi dădeau foarte bine seama cui „datorează” pierderea Basarabiei!
„Bunelul meu, Alexandru, a fost ţinut în braţe de marele Daniel Ciugureanu”
– Familia a păstrat vie memoria acestui patriot?
– În cazul meu, deşteptarea conştiinţei naţionale nu a venit din manuale sau de la televizor, ci din tragedia familiei noastre. Expresia “sângele apă nu se face” este perfect valabilă pentru mine. Sper că am moştenit multe calităţi de la străunchiul meu, Daniel Ciugureanu, memoria căruia e cea mai preţioasă comoară a mea, fără exagerare! Cu regret, azi există foarte puţini oameni de calitatea lui Daniel Ciugureanu.
Chiar dacă au trecut aproape 127 de ani de la naşterea eroului, memoria faptelor sale măreţe rămâne vie în viţa familiei Ciugureanu din Basarabia! În familia noastră bărbaţii se căsătoresc târziu şi eu reprezint doar a treia generaţie de bărbaţi după el, deşi în mod normal trebuia să apară pe lume deja a cincea generaţie! Cât de aproape suntem de Daniel! Bunelul meu, Alexandru, a fost ţinut în braţe de marele Daniel Ciugureanu, când ministrul venea pe la Condrăteşti, Ungheni! Bunelul îmi povestea cu mândrie, că se simţea bine şi protejat în braţele unchiului său, Daniel Ciugureanu, când acela îl săruta pe frunte şi îl mângâia pe cap!
Tata, îmi spune permanent să nu uit că provin dintr-o viţă nobilă! Şi tata, dar şi bunelul, mă atenţionau cândva să fiu precaut în ceea ce spun oamenilor străini referitor la familia noastră. Timpurile au fost de aşa natură, că un om din zece putea să te încurajeze pentru aşa rudenie, iar ceilalţi nouă să arunce în tine cu pietre, din motive înţelese tuturor…În copilărie, am simţit frica în oase, care a trecut cu timpul.
– De ce crezi că nici azi nu se doresc dovezile necesare pentru scoaterea la lumină a destinului străunchiului tău?
– Numele lui Daniel Ciugureanu a fost interzis o lungă perioadă de timp, astfel pe timpurile comuniste nici nu s-a pomenit de el. Istoria a fost scrisă fără să fie luată în seamă personalitatea lui. Nu se doreşte scoaterea la lumină a destinului acestui martir, pentru că asta ar însemna să rescrii istorie. Mulţi indivizi, consideraţi istorici “calificaţi”, şi-au publicat lucrările de doctorat, bazându-se pe adevăruri false, unde nici umbră a numelui Daniel Ciugureanu nu este…Ei proslăveau alte nume. Mulţi din acei demnitari comunişti, care au tăinuit istoria adevărată, mai deţin funcţii…
„Multe rude de-ale noastre au fost ucise de regimul comunist”
– Câte rude de-ale lui Daniel Ciugureanu au mai rămas în Basarabia?
– Nu suntem mulţi nici în Basarabia şi nici în România. Cauza este binecunoscută şi omniprezentă în toate familiile de mari patrioţi, mă refer la trecutul sângeros comunist. Din spusele bunelului meu, Alexandru, din 12 fraţi pe care i-a avut, zece au murit în război, luptând împotriva ocupanţilor ruşi sau executaţi de comunişti. Au decedat tineri şi, prin urmare, nu au avut urmaşi. Cel mai longeviv dintre cei rămaşi în viaţă s-a dovedit a fi însuşi bunelul meu, Alexandru, născut în anul 1911 şi decedat în 2000.
Tatăl meu, Gheorghe, a avut doi fraţi şi cinci surori, dintre care au murit în copilărie şi în adolescenţă din cauze diferite, trei surori şi un frate. Sora tatii mai mare, care este profesoară de limbă franceză, a emigrat cu familia în Belgia, iar altă soră a emigrat în Elveţia. În Basarabia au rămas tata şi fratele lui. Tatăl meu este medic ca şi Daniel Ciugureanu, lucrează în oraşul Călăraşi, iar fratele lui, Mihai, este gospodar în satul natal, Condrăteşti, r-l Ungheni.
Pe linia bunicului, Alexandru, mai sunt doar trei bărbaţi-nepoţi, purtători ai numelui Ciugureanu. Eu m-am stabilit în Irlanda, fratele meu Alexandru este în prezent student la UTM, iar vărul meu Mihai a emigrat în Spania. Eroul nostru, Ciugureanu Daniel, a avut doar un singur fecior pe nume Gheorghe, care a fost inginer de profesie, decedat. Scriitorul Efim Tarlapan este feciorul Elizavetei Ciugureanu, care este vară dreaptă cu bunelul meu, Alexandru.
– Care au fost consecinţele pe care le-a suportat familia ta în perioada sovietică şi post-sovietică doar pentru faptul că sunteţi rude cu „ministrul întregitor”?
– Din cauza rudeniei cu renumitul Daniel Ciugureanu, multe rude de-ale noastre au fost ucise de regimul comunist. Cei rămaşi în viaţă au avut probleme mai mari. Sună crud şi ironic, dar realitatea a fost şi mai dură cu ei. Cei care au murit, au scăpat mai uşor. Nu au trecut prin batjocura comunistă. Cei rămaşi în viaţă trebuiau să trăiască în umilinţa şi neputinţa de a schimba lucrurile.
Bunicul meu, Alexandru, a luptat în Armata Română, având gradul militar de plutonier. A fost dislocat în Piteşti. În timpul Operaţiunii Iaşi-Chişinău a fost luat prizonier de Armata Roşie şi dus în Siberia. A rămas în viaţă, graţie faptului că a fost inteligent şi descurcăreţ. Bunelul a avut înţelepciunea să nu vorbească despre trecut, era tăcut şi secretos. Dar nu şi-a schimbat niciodată esenţa română! “Capul plecat sabia nu-l taie!” este zicala preferată a tatălui meu şi nu înţeleg de ce o foloseşte, pentru că tata a luptat benevol ca medic în conflictul transnistrean.
Daniel Ciugureanu a fost ucis, pentru că nu şi-a plecat capul. A avut timp suficient să părăsească România, dar nu şi-a permis s-o facă. A dovedit că avea demnitate şi onoare, înţelegea ce statut are şi a dorit să rămână exemplu pentru urmaşii şi pentru neam! Ulterior, familia a fost deposedată de moşii. Erau gospodari bărbaţii familiei Ciugureanu, deţineau multe pământuri.
„Schimonosirea numelui patronimic, pentru a şterge originile familiei Ciugureanu”
O problemă gravă încă mai rămâne numele şi prenumele schimonosite ale membrilor familiei noastre, care au fost scrise greşit în perioada ţaristă şi sovietică. Din acest motiv, mulţi ani nu am putut depune dosarul pentru redobândirea cetăţeniei române. În urmă cu nouă luni, l-am depus, însă numele meu de familie oarecum a fost scris greşit. Schimbarea numelui nostru de familie a fost făcută pentru a şterge originile familiei Ciugureanu. Fraţii bunelului meu, deşi aveau acelaşi tată şi aceeaşi mama, apăreau cu nume diferite. Ştia foarte bine regimul comunist, cum să distrugă identitatea neamului românesc.
Sper, ca organele abilitate române, să fie receptive la cererea mea de a rectifica numele meu de familie din Cigureanu în Ciugureanu, după obţinerea cetăţeniei române. Vreau litera “U” înapoi !!! Este valabil pentru toţi membrii familiei noastre.
– De ce mama ta în anul 2003 a cerut azil politic în Irlanda?
– În 1999, când a avut loc reforma teritorial-administrativă şi au fost create judeţele, mama mea, Valentina Ciugureanu, a fost numită în funcţia de vicedirector în cadrul Direcţiei Sănătatea Publică din judeţul Ungheni. Se descurca de minune în funcţia de manager al respectivei instituţii. În anul 2000, mama a fost în Suedia, în 2003 – în Marea Britanie, cu ocazia unor proiecte medicale comune. De fiecare dată, se întorcea fericită acasă, pentru că putea aplica experienţa ţărilor europene în dezvoltarea medicinii acasă. Este patriotă şi nimeni şi nimic n-o putea obliga să părăsească ţara, decât o situaţie excepţională.
Odată cu revenirea comuniştilor la putere, am ajuns în necaz. Mama a fost eliberată forţat din funcţie. Când a încercat să se reangajeze, un director lingău comunist i-a răspuns, că are pentru ea de lucru numai la morgă…Mama a fost nevoită să părăsească ţara, ea având viză europeană. A cerut azil politic în Irlanda. Nu a fost acasă de nouă ani de zile, deoarece nu poate părăsi Irlanda, pentru că autorităţile irlandeze nu s-au grăbit să-i acorde statutul solicitat. Pe fratele meu, Alexandru, care are acum 19 ani, nu l-a văzut de când era mic. Este tragedia şi blestemul familiei noastre şi a întregului neam, deoarece ştiu că nu numai familia noastră trăieşte cu aşa povară grea…
– Vitalie Ciugureanu, eşti unul dintre tinerii manifestanţi ai „necunoscutului” 7 aprilie, scăpat ca prin minune de „coridoarele morţii”. Ai alergat la Chişinău tocmai din Irlanda, pentru a fi aproape de pulsul schimbărilor…Au fost pe măsura aşteptărilor tale?
– Am venit în RM înainte de alegerile din 5 aprilie 2009 pentru a fi ţării de folos. La protestele din 7 şi 8 aprilie am participat paşnic. Credeam că voi fi martorul unui eveniment crucial în istoria românilor din RM. Desigur, tinerii au devenit mai liberi. Îşi pot exprima oricând opinia în public, fără să le fie frică, lucru imposibil pe timpul guvernării comuniste. Tinerii care au participat la proteste au vrut un viitor mai bun, european, care încă e departe.
Un exemplu pentru politicienii de pe ambele maluri ale Prutului
– Crezi într-o posibilă reapariţie a unei elite în Basarabia, România pentru care principiul naţional să prevaleze?
– Daniel Ciugureanu, a fost primul dintre cei 34 de foşti miniştri ai României Mari, care au murit în închisoarea de la Sighetu Marmaţiei, de fapt, a fost asasinat în drum spre închisoare. Când au fost nimiciţi cu atâta bestialitate şi cruzime intelectualii români, a fost umilit sufletul poporului roman! Când au fost ucişi sute de mii de patrioţi din rândurile oamenilor simpli, atunci s-a scurs sângele esenţei române!
După un astfel de „seceriş” al maşinăriei comuniste, poporul nostru cu greu îşi revine. Şi acum suportăm consecinţele acelui măcel criminal. Românii au rămas fără un potenţial intelectual şi spiritual substanţial. Potenţialul actual fiind destul de redus, nu este apt să asigure dezvoltarea rapidă a RM şi României. Ducem lipsa unor oameni oneşti în toate domeniile, inclusiv în rândurile elitelor politice de pe ambele maluri ale Prutului. Dar sper şi cred într-o asanare morală a ambelor state, într-o apariţie a unei elite politice tinere, pentru care principiul naţional să prevaleze.
Cum trebuie schimbate lucrurile? Tinerii, care vor forma această elită, trebuie să înveţe să fie toleranţi, să se autoeduce în spiritul înaintaşilor noştri patrioţi, pentru care valorile şi principiile naţionale au fost mai presus decât toate! Responsabilitatea, stima, curajul, verticalitatea, onoarea, demnitatea, cinstea şi sinceritatea sper să redevină valori ale societăţii noastre, pentru că ce societate vom avea, exact aceeaşi conducere (clasă politică) vom suporta.
Elita politică este oglinda societăţii şi, ca să nu ne fie ruşine să ne uităm în această oglindă, trebuie să lucrăm mult asupra noastră. Să ne reeducăm noi înşine şi atunci se va schimba şi clasa politică! Indiferenţa şi pasivitatea oamenilor este cauza principală a răului. Răul apare atunci când oamenii buni şi oneşti, chiar dacă sunt minoritari, nu întreprind nimic. Dominaţia răului este direct proporţională cu lipsa iniţiativei binelui, dacă doriţi…Viaţa dură a învăţat familia noastră ce însemnă perseverenţă când doreşti să obţii ceva. Am renăscut din propria cenuşă şi nu ne vom pierde speranţa la o viaţă mai bună.
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++
“Suntem un neam care a trăit sfâşiat, robit şi prigonit de sute de ani. Dacă astăzi putem spera la zile mai bune, dacă ne vedem întruniţi în hotare mai drepte, o datorăm biruinţei principiului naţional. Cu cât acest principiu va triumfa mai departe, cu atât temelia însăşi a neamului nostru se va găsi mai întărită”. (Daniel Ciugureanu)
++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++
“Nu există moderator mai sigur al anarhiei sociale decât sentimentul naţional. Idealul naţional, având de obiect interesul întregului popor, ca organism integral, este mai presus decât interesul fiecărei clase. Ca atare, este singurul care poate solidariza toate clasele sociale, fiind prin esenţa lui – ostil oricărei doctrine sau mişcări care tinde la dezbinare şi la anarhie”. (D.C.)
Angelina Olaru
Sursa: http://jurnal.md
