Blocarea proiectului Roşia Montană, cea mai încurajatoare veste privind sistemul judiciar din România (media)

Compania minieră canadiană ”Gabriel Resources” nu a reuşit ”să cumpere” sistemul judiciar din România, care a blocat-o refuzându-i autorizaţia de planificare. Aceasta este cea mai încurajatoare veste cu privire la sistemul juridic din România din ultimii 20 de ani, este de părere Rupert Wolfe-Murray, semnatarul articolului publicat luni pe blogul website-ului Huffington Post UK.

Corupţia, sărăcia, câinii vagabonzi, orfelinatele – acestea sunt impresiile pe care cei mai mulţi oameni le au despre România, o ţară est-europeană de 19 de milioane de locuitori, stat membru al UE din 2007, notează autorul menţionat. Cei care cunosc ţara mai bine apreciază oamenii prietenoşi, dar sunt exasperaţi de corupţia din sectorul public vast. Chiar şi sectorul caritabil redus al României a fost corupt de o populaţie care a învăţat că cel mai rapid mod de a realiza lucrurile este de a mitui oficiali prost plătiţi. Investitori lipsiţi de scrupule au acum ocazia să facă ce îşi doresc în România, subliniază Wolfe-Murray.

Cu un astfel de cadru nepromiţător este şocant să vezi că o asociaţie de locuitori din satul transilvănean Roşia Montană – Asociaţia Rezidenţilor care a organizat campania ”Salvaţi Roşia Montană” – a reuşit să blocheze o mină de aur în valoare de mai multe miliarde de dolari, un proiect care va distruge trei sate şi va crea cel mai mare lac de cianură din Europa. Protestatarii spun că apele subterane din întreaga regiune vor fi contaminate, iar în cazul în care barajul de cianură se va rupe va otrăvi Dunărea şi Marea Neagră.

Ceea ce este remarcabil privind victoria asociaţiei locale este faptul că ”Gabriel Resources” a investit sute de milioane de euro într-o campanie de marketing naţional, care promite mii de locuri de muncă şi miliarde de euro în taxe (o promisiune contestată de oponenţi). Potrivit autorului articolului, compania canadiană beneficiază de sprijin indulgent din partea consiliului local şi judeţean, a preşedintelui ţării Traian Băsescu şi a majorităţii media naţionale. Dar ea nu a reuşit să cumpere sistemul juridic, care a blocat-o, iar aceasta este cea mai încurajatoare veste cu privire la sistemul judiciar din România din ultimii 20 de ani.

Cum a fost posibil ca o mână de fermieri şi voluntari, care operează pe baza unui buget foarte mic, fără acces la mass-media naţionale, să poată bloca una dintre cele mai mari investiţii din România? Rupert Wolfe-Murray s-a dus în satul de munte îndepărtat Roşia Montană, situat în Munţii Apuseni din vestul României, pentru a afla răspunsul.

Asociaţia Rezidenţilor care a provocat o atât de mare de durere de cap companiei miniere canadiene se numeşte Alburnus Maior. A fost înfiinţată de Eugen David, un fermier local din Roşia Montană. David i-a spus autorului articolului cum a reuşit blocarea, împreună cu aproximativ 50 de săteni, care au refuzat toţi să-şi vândă proprietăţile companiei miniere ce a demolat trei sate şi patru munţi (dintre care unul conţine mai mulţi kilometri de galerii miniere antice romane). Acest refuz de a vinde a fost un ghimpe în coasta companiei miniere, deoarece a început să cumpere proprietăţi locale cu peste 10 ani în urmă.

David a afirmat că „cea mai bună armă a noastră a fost de a contesta proiectul de exploatare a aurului în instanţa de judecată” – o abordare care este mult mai eficientă decât protestele zgomotoase obişnuite în stradă (sau online). În luna aprilie a acestui an a obţinut decizia definitivă la Curtea de Apel Alba Iulia, care a declarat planul de „urbanism” al companiei (baza pentru toate autorizaţiile ulterioare) nul şi neavenit. Această decizie a fost confirmată de ministrul român al mediului, Rovana Plumb, fost parlamentar european, care a semnat petiţia anti-cianură în minerit în Parlamentul European.

Dar compania minieră refuză să recunoască înfrângerea. Este ca la supermarketurile din Marea Britanie care ”filează” consiliile locale până când sunt aleşi consilieri îngăduitori. După ce a fost învinsă în instanţa de judecata la începutul acestui an, compania le-a spus investitorilor de acasă că totul este bine, că această hotărâre devastatoare a instanţei este, de fapt, lipsită de relevanţă, iar ea este pe punctul de a obţine toate autorizaţiile de care are nevoie. Deoarece povestea este complexă (o mare parte din contractul iniţial este clasificat ca secret de stat) şi se derulează din 1995, mass-media nu sunt interesate de investigarea ei în mod corespunzător, în opinia semnatarului articolului. Drept urmare, compania minieră poate monopoliza media cu varianta sa a adevărului.

Sectorul de voluntariat din România începe să-şi găsească vocea. Asociaţia „Salvaţi Roşia Montană” are doar 60 de membri, toţi rezidenţi în satul ameninţat, dar are peste 50.000 de fani pe Facebook şi susţine că o majoritate a românilor o sprijină. La fel ca majoritatea organizaţiilor de caritate din Romania, nu are acces la design profesionist, servicii de PR şi de comunicare – până în acest an când agenţia ”Papaya Advertising” cu sediul la Bucureşti a produs un clip de campanie pro-bono strălucit, pentru a se opune proiectului minier.

Sursa: http://www.agerpres.ro