Cu ajutorul lui Dumnezeu

Cu ajutorul lui Dumnezeu, după o lună de campanie politică în care marile partide politice de la noi au reeducat tineretul prin simpla metodă (şi anume – stimulare financiară, oferindu-le ca “premii electorale” 40 lei, un abonament de o zi, o masă caldă, o șapcă și un tricou, și în final multă rușine), am reuşit de am mers la Petru Vodă.

Motivul deplasării noastre a fost chemarea maicilor de la Mănăstirea Petru Vodă, acest rai românesc care ne mai oferă o speranță în vremurile grele pe care suntem sortiți să le trăim (iar asta din cauza greșelilor celor dinaintea noastră, dar și mai rău, din pricina stăruinţei noastre în aceste greșeli). Am fost chemați anume pentru a ajuta la așezarea lemnelor crăpate în magazia mănăstirii.

Puteam să stăm indiferenți la această chemare? Mai ales când te cheamă un om al lui Dumnezeu, care la vârsta sa înaintată încă mai rămâne prin lumea noastră pentru a ne arăta Calea Mântuirii.

Membri ai Fundației „Ion Gavrilă Ogoranu”, alături de câțiva tineri din judeţele Brașov şi Mureș, ne-am hotărât să mergem să dăm o mână de ajutor maicilor care de abia mai răzbesc de muncă din zori și până în seară ca niște albinuțe, dar albinuțe care au învățat să își apere credința și neamul.

Tabăra de muncă s-a desfășurat pe parcusul a 3 zile din care vineri și sâmbătă am lucrat la așezarea lemnelor, iar duminecă am mers la Sfânta Liturghie la Mănăstire și ne-am închinat la Sfintele Moaște ale Sfinților de la Aiud.

Ce a rămas din această tabără? Am rămas foarte suprins de tinerii foarte inimoși din jurul nostru care, fiecare cum a putut, și-a desfășutat activitatea muncii, dar cel mai frumos a fost că într-o societate în care la televizor vedem numai femei cu ținute indecente și care își expun trupurile în cel mai odios fel, să vedem și caracterul bun și frumos al unor fete care au arătat de multe ori că pot fi și altfel. Chiar și la muncă au fost și deasupra noastră; sunt foarte plăcut surprins de ele și aș dori ca toate fetele din această mândră țară să aibă măcar jumatate din inima lor.

Acum rămâne doar să mă adresez nației mele, vouă românilor: Mănăstirea Petru Vodă o să ne mai solicite la astfel de munci. Noi dorim ca numărul să fie și mai mare. Dacă de multe ori mergem doar să le spunem păcatele noastre, poate ar fi momentul să mergem să le şi umplem inimile de bucurie.

Să nu uitați că reconstrucția unei țări care tinde spre faliment se face de jos, prin tineret, prin educație, prin credință în Dumnezeu și dragoste de neam. Vă cerem ajutorul, ca la următoarea tabără să veniți alături de noi, fiecare cum poate, cu muncă fizică, cu un gând bun, cu dragoste, cu armonie… Prin toate astea să demonstrăm că vrem o altă Românie așa cum și-o dorea Căpitanul ca și Cerul Sfant.

Țin să le mulțumesc celor care au participat, mai ales celor din Mureș și sperăm să ne mai regăsim în astfel de momente și mă bucur foarte mult de această apropiere și de legaturile create cu Mănăstirea. Sper ca imaginile redate să fie egale cu o mie de cuvinte în sufletele voastre. Doamne ajută!

Alexandru Belciu