La 21 de ani după momentul ’89 „comunismul cu faţă umană” există şi se manifestă

Iliescu Ion îl felicită pe Ponta, cel care ne dă miniştrii la Învăţământ de pe-o zi pe alta. Dar tătucu PSD ne garantează pentru Ponta ceea ce fireşte că aduce ţării unitate, prosperitate şi mai ales linişte deplină în inimile tuturor românilor, ca odinioară înainte de 89. Dacă tovarăşul Iliescu o spune atunci toată România trebuie să-l creadă şi să se încline înaintea unicului înţelept al ţării.

Să-i felicităm pe liberali pentru alianţa cu Ponta, apreciatul tătucului Iliescu, dar mai ales pentru că au fost de acord cu împăcarea dintre Ponta şi Oprea de la UNPR.

Domnul Crin Antonescu dovedeşte din plin că este un vlăstar de nădejde al “liberalismului cu faţă umană” şi un aliat perfect al tătucului de onoare al PSD, Iliescu Ion, cel care consideră “proprietatea privată un moft” dar a etichetat şi capitalismul ca fiind de “cumetrie” şi este adeptul sloganului “sărac şi cinstit”(ceea ce le dorim şi membrilor PSD).

Să-i felicităm tot pe liberali pentru deschiderea către traseiştii din altă sectă derivată a elasticului partid PSD, cea portocalie.

Domnul Crin Antonescu merită felicitat şi pentru alianţa cu Dan Voiculescu, un om de mare omenie, despre care nu mai trebuie să credem că avea nume de cod Felix devreme ce liberalii i-au oferit onoarea de a fi PNL – PC.

Iliescu Ion chiar în 89 lăudând Comunismul în timp ce românii strigau “Jos Comunismul” şi cereau eliberarea de sub cancerul roşu. Iliescu Ion care este considerat cel mai bun “politician” din ţară, cel mai versat. Dacă poporul român este atât de naiv încât să-l considere pe Iliescu cel mai bun “politician” atunci ne merităm şi cei 45 de ani în comunism dar mai ales cei 21 de ani ai “sistemului ticăloşit” şi “capitalismului de cumetrie”

Iliescu Ion mulţumind “minerilor”, cel despre care naţiunea română trebuie să fie sigură că habar nu are cine a bătut studenţii la Bucureşti în timpul mineriadelor.

Cel care este singurul nevinovat – după judecata lumească – pentru acele evenimente şi cel care prin înţelepciunea lui măreaţă a dat continuitate “comunismului cu faţă umană” în România.

Cel care prin FSN respectând cameleonismul – adică transferul “cadrelor de nădejde” de la “comunismul ceauşist” la “comunismul cu faţă umană” – a dat României – “blestemul de a alege mereu între doi comunişti” – spoiala unităţii în diversitate a “politicului” şi inducând rocada cadrelor de partid unei “clasei politice” adeptă a celei mai mari amăgiri care a dus România în păcatul de a nu mai avea o soluţie românească, ci una de rocadă a cadrelor de nădejde prin traseism şi demagogie.

Astfel a ajuns neamul românesc să idolatrizeze această urâciune poleită cu imaginea pustiirii numită “Schimbarea schimbării” şi legitimat mereu rocada pe acelaşi slogan “greaua moştenire” vreme de 21 de ani.

Astfel a ajuns neamul românesc să plece în exil fiindcă nu a putut schimba nimic din ce Iliescu, Brukner&com au săvârşit ca amăgire.

Astfel a ajuns neamul românesc de izbelişte şi temător mai ceva ca înainte de anul 89 prin acţiunile mijlocitorilor demagogiei, traseismului politic şi continuităţii “comunismului cu faţă umană”.

Sunt întrebări şi conjuncturi ciudate la care vom afla răspunsuri poate în această viaţă trecătoare niciodată.

Doar la Judecata de Apoi vom afla răspuns la întrebările în legătură cu anul 89 atunci când la Otopeni au căzut soldaţi români în condiţii ciudate şi când pe treptele Catedralei din Timişoara au căzut acei prunci vinovaţi, probabil fiindcă strigau din inimă „Jos Comunismul” (ei nu erau de acord cu Ion Iliescu, dar cui îi pasă?) sau în legătură cu studenţii din capitală bătuţi sau asasinaţi la mineriade (fiindcă strigau „Jos Comunismul” şi „Jos Iliescu”), atunci când factorul uman nu mai judecă că Hristos vine să judece, dar nu după legile omeneşti…

Ca români avem dreptul să ştim de către cine au fost asasinaţi în 89 şi la mineriade fraţii noştri. Tot ca români am avea dreptul să ştim de ce nu se găsesc vinovaţii în ambele cazuri, adică cei care au tras în popor sau au bătut poporul dar mai ales instigatorii care au determinat asasinatele şi bătăile.

Unii cetăţeni „corect politic” europeni de felul lor se poartă în România sfidător cu cei care încă mai strigă către “clasa politică” „Jos Comunismul” de parcă nu ar mai fi România întregită întru eliberarea de sub acest flagel ci iarăşi fărâmiţată prin unitatea şi diversitatea spoielilor “politice”.

Tot aceşti cetăţeni cred că pot fi suficient de mari şi tari încât să se poarte ca pe tarlaua lor în România şi cu românii. Ei probabil că nu mai consideră că România a fost, este şi va fi a românilor ci doar a lor şi a celor care îi cred că săvârşeşc “schimbarea schimbării”. Astfel, fac ce vor cu democraţia dar îşi permit să amăgească mereu România.

Aşa că să cântărim bine cele eminesciene fraţi români:

„Sau ţara aceasta să fie în adevăr românească, sau nici nu trebuie să fie” Mihai Eminescu

Cum de a ajuns neamul românesc să fie atât de neputincios înaintea acestor smintiţi şi mişei care la 21 de ani după momentul 89 în fiece clipă ne dovedesc fără ruşine existenţa şi manifestarea făţarnică a “comunismul cu faţă umană” “legitimat” în cele mai perfide forme ale “clasei politice”?

Fanu