Tabăra de muncă de la Mănăstirea Petru Vodă

În data de 28 aprilie, după comemorarea lui Traian Trifan, membrii organizaţiei „Totul Pentru Ţară” (filiala Braşov) s-au deplasat la Mănăstirea Petru Vodă din judeţul Neamţ, profitând de zilele libere de 1 mai, cu scopul de a participa la slujbele din cadrul mănăstirii şi de a organiza o tabără de muncă. S-a vrut astfel uşurarea muncii desfaşurate zilnic, din zori şi până în seară de obştea mănăstirii.

Sâmbătă seară am ajuns la mănăstire şi am participat noaptea la priveghere; duminică am participat din nou la slujbe şi apoi am vizitat natura din jurul mănăstirii. Făcând această vizită, am intrat şi prin pădurile din jurul mănăstirii şi cu aceeaşi durere în suflet am văzut dezastrele unei utilizări neraţionale ale unei resurse natural – defrişarea pădurilor, care pe zi ce trece sunt tot mai dezastruos gospodărite. Plantarea puieţilor în aceste zone devine un mit, de multe ori natura fiind lăsată să îşi revină singură din portretul dezolant pe care l-a primit în urma exploatării.

Tot duminică am primit un cuvânt de folos din partea monahului Clapon, fost membru al organizaţiei noastre, care ne-a hrănit sufletul cu un răspuns foarte frumos la întrebarea: „Cum era Căpitanul?”, şi anume : „Nu este om acum ca el.” La final ne-a îmbărbătat cu următoarele cuvinte: „Mergeţi înainte fără frică”.
Luni dimineaţă am plecat la mănăstirea de maici, la Paltin, pentru a organiza munca. Am primit de la maica stareţă lucrarea de a săpa grădina de zarzavaturi a mănăstirii.
Aşa cum am învăţat citind scrierile Căpitanului şi a altor legionari, am început lucrul cu o rugăciune. Între timp am mai încărcat o maşină de piatră de pe raza unui râu din apropierea mănăstirii; spre seară ne-am terminat sarcina dată de către maica stareţă, iar ca rasplată a muncii am fost primţi de Părintele Iustin Pârvu, care ne-a oferit un cuvânt de folos şi o binecuvântare.

Marţi am plantat câţiva puieţi de brad în jurul mănăstirii iar înainte de plecare am facut o închinare la moaştele lui Radu Gyr, la crucea ridicată în cinstea lui Moţa şi Marin şi la osemintele celorlalţi mărturisitori din temniţele Aiudului.

La plecare, maicile ne-au mulţumit pentru ajutor, dar nu nouă trebuie să ne mulţumească, ci Căpitanului care ne-a adus pe această linie, aceea de a fi bun creştin iubitor de neam. Acestea au lansat propunearea de a mai reveni la vară pentru a ajuta la muncile mănăstirii, propunere pe care şi noi o lansăm pentru toţi doritorii de a face „Un neam şi o ţară ca soarele sfânt de pe cer.” Doamne ajută!