Părintele Iustin Pârvu – despre căsătoriile de probă, călugării care păcătuiesc şi post

Ce părere aveţi despre răspândirea concubinajului şi a relaţiilor extraconjugale?

Domnule, este un dezastru, venit după anii aştia de revoluţie! Este cea mai crudă şi barbară situaţie, întrucât aicea ideea familiei nu mai există, ideea neamului nu mai există! Este o nenorocire, o aberaţie!
Acum este această casatorie de probă: trăiesc copii noştri câte şapte, opt, zece ani împreună şi la un moment dat, întoarce spatele baiatul că vrea altceva! Şi ce mai face nenorocita asta de fată? N-o mai ia nimeni! Rămâne a nimănui! Părinţii au lăsat-o, amantul s-a dus, ea a rămas aiurea şi însărcinată!

De aceea cred că aceste casătorii de probă sunt de origine barbară, nu au nimic în comun cu viaţa morală, ortodoxă de altă dată. La nuntă când se făcea legătura aceasta firească între barbat şi femeie, dacă nu era fată, o punea pe grapă şi o ducea acasă la părinţi! Ăsta era sistemul! Şi după câteva întâmplări de acestea, fata ştia să se păstreze curat. Pentru că la cununie, când vii acolo, numai podoabe, şi pe mireasă şi pe mire, cu cât este mai împodobit şi mai aranjat, cu atât este mai gol pe dinăuntru! Asta-i nunta? Apoi nunta nu se face aşa! Nunţile acum se fac, de o bucată de timp, după bolşevici încoace, sâmbata spre duminecă. Iar nunta nu mai e nuntă, a devenit o bătaie de joc! Biserica, dumineca, este goală, iar oamenii calcă şanţurile după nuntă, bolnavi de petrecere. Şi iată nunta cum o începe omul: nu mai începe cu „Doamne ajută!”, o începe cu „Doamne satană”! Şi de aceea lucrurile acestea nu ies bine în viaţa noastră! Pentru că se fac lucrurile invers!

Nunta nu-i pentru câstig! Nunta, căsătoria, se face pentru înmulţirea unui neam, pentru că ai responsabilitatea unui copil pe care-l naşti! Acum vine băiatul cu buzunarele pline de pastile, după ce se drogează cinci, şase ani, şi vrea să se însoare! Când el este bolnav!?! Noi avem nevoie de o societate bolnavă? Avem nevoie de o societate sănătoasa, de copii sănătoşi! Ce te faci tu cu o fată care face câte şapte, opt avorturi, care la un moment dat nu le mai ştie nici numărul, ce mai poate face? Că parcă-i o libelulă, nici o galeată de apa nu mai poate duce! Îi gata, o pui în sicriu! Păi unde mai vezi tu femeia de la ţară, care ţine un copil în mână, unul la burtă şi unul la subsuară şi ducea de mâncare pe câmp la bărbat!?

În presă apar mereu dezvăluiri depre preoţi şi călugări care păcătuiesc…

Sunt ziarele pline de aceste dezvăluiri pentru că dracul nu scoate partea bună din societatea noastră, el scoate partea cea rea, ca să poată să distrugă mai uşor o societate şi o lume! Întotdeauna au fost oameni mai buni şi mai răi, şi călugări buni şi călugări răi, dar aceasta nu însemnă că biserica sau preoţii sunt răi. Harul lui Dumnezeu nu se amestecă cu slăbiciunile şi cu păcatele omului, harul lui Dumnezeu lucrează în om, la păcătos ca şi la nepăcătos! Pentru că harul e har, oricând şi oriunde! Mai spun unii că ăsta e preot mason, sau e comunist… O fi mason în treaba lui, dar în el lucrează harul…. Să nu uităm că harul lui Dumnezeu lucrează chiar dacă preotul respectiv greşeşte!

Noi, din 1948 încoace, pomenim pe Gheorghiu-Dej, şi pe Ceauşescu, şi pe Constantinescu şi pe Iliescu, şi pe toţi, ne rugăm pentru ei, biserica se roagă pentru toţi, se roagă pentru binele şi pentru îmblânzirea celor care se luptă împotriva creştinităţii. De ce se roagă biserica pentru ei ? Să-i îmblânzească, să-i facă mai buni, să-i modeleze, ca să putem trăi în unitate.
Iar harul lui Dumnezeu, cum am spus, du-te şi spovedeştete acolo la el, pentru că harul Lui te acoperă oriunde.

Deşi mulţi tineri ţin postul, simt că ne apropiem de o perioadă de adâncă degradare a valorilor morale

Sigur, ţinem postul, dar nu-i de ajuns să ţii postul doar pentru mâncare, postul este şi cu ochii. Postul e şi cu limba, postul e şi cu inima, postul e şi cu sufletul! Degeaba o să postesc eu şi n-o să mănânc, dar dacă gura-mi merge, şi mă ţin numai după rautăţi, ceartă, scandaluri, răutate şi pizmă, atunci postul se anulează, nu mai are nici o valoare! De aceea, noi, întâi trebuie să postim cu sufletul, dar asta nu înseamnă că vă spun eu acuma: măi, acuma putem mănca orice şi orişicănd, că părintele a spus! Postul este şcoala creştinului! Fără post, rugăciune şi milostenie nu suntem oameni adevăraţi pe lumea asta… Poţi să ridici şapte mănăstiri, dacă nu ai smerenie şi nu faci post, totul este degeaba!

Răul aceasta care este în lume, întâi este în noi. Nu se poate realiza nimic bun în lumea asta până ce nu realizăm omul nou. Degeaba ne ducem dintr-o parte în alta, vedem Ierusalimul, ne ducem la Sfântul Munte, vedem Muntele Sinai, vedem Rusia pana la Vladivostok, şi tot nu vedem lucruri bune şi frumoase, dar venim de acolo tot aceeaşi îndiferenţi, cum am plecat – aşa venim! Am cheltuit vreo douăzeci şi cinci milioane şi rămânem acelaşi om! Nu s-a transformat nimic, ori, pentru noi, este important să ne reînoim, să ne schimbăm interiorul!

Asta-i dragilor, noi stăm de vorba acum aici, de o juma’ de ceas, dar mâine, cu ce rămânem din toată treaba asta? Să fie deci viaţa noastră o comuniune permanentă în dragostea unităţii noastre! Să nu fie spre dihonie, spre răutatea aceasta, că pe români îi caracterizează acum tocmai dihonia asta, neunitate, dezbinarea! Ce spunea un rabin acum vreo patruzeci de ani? Era un titlu mare, aşa : „Sunt cetăţean american de 42 ani, dar israelitean de 7000 de ani!”

Românul a ajuns să zică: de acuma trebuie să plecăm în alte ţări ca să ne realizăm, că aicea nu mai avem ce face!… Dar în timpul acesta străinul vine la noi să facă afaceri şi să se îmbogăţească! Pentru că noi înşine suntem cei care contribuim la descompunerea naţiunii, la anularea noastră, mereu îi facem educaţie negativă copilului nostru, îi spunem că aicea nu are ce face, nu se poate realiza, vei termina facultatea şi te-i duce în lumea largă, că aici nu te poţi realiza! Greşeală mare se face, să ştiţi, greşeală mare!