Între dezgust şi înflăcărare. Braşovenii la întâlnirea cu rezistenţa moţilor de la Roșia Montană

Alexandru COSTACHE

Pendulare între dezgust şi înflăcărare. Acestea au fost coordonatele evenimentului de miercuri, 22 februarie. Dezgustul a fost creat de contactul conştiinţelor participanţilor cu dezvăluirile invitatului despre demersurile coaliţiei companiei exploatatoare. Alături de războiul psihologic, adoptarea controversată a unui plan urbanistic general prin care zona Roşia Montană a fost declarată monoindustrială sau  abandonarea întreţinerii infrastructurii zonei au avut ca finalitate sărăcirea populaţiei şi creşterea vulnerabilităţii ei în acceptarea compromisului.

Prezenţa domnului Eugen Cornea, luptător din rezistenţa roşiană, şi expunerea formelor de impotrivire ale localnicilor  au generat înflăcărarea, prin care s-a  picurat un strop de speranţă în oceanul nenorocului românesc.

Eternul argument al materiei, banul, a adunat în aceeaşi coaliţie antiromânească o varietate de celule cancerigene precum companii străine, instituţii ale statului, trusturi media, grupuri de academicieni, partide politice şi mai presus de toate mankurţi, nu puţini la număr, din societatea românească. Marele ajutor nesperat îl acordă acestei hidre vasta categorie a defetiştilor, care, deşi conştienţi de ameniţarea proiectului, se delimitează de orice formă de implicare în susţinerea rezistenţei moţilor datorită unor automatisme deprinse în perioada totalitară şi perpetuate în tranziţia postdecembristă. Conform acestor automatisme găunoase activităţiile de interes naţional reprezintă exclusiv apanajul statului, iar delimitarea cetăţenilor trebuie să fie totală.

Mai presus de orice implicaţie a acestui demers sălbatic, iminenta dispariţie a vestigiilor dacice şi romane reprezintă paroxismul daunelor. În contextul vastităţii şi complexităţii procesului de desrădăcinare naţională şi spirituală, în ce unitate de masură se poate exprima pierderea reprezentată de dispariţia „certificatului de naştere al poporului român”?

Prin acest eveniment, în urma vizionării unui film documentar şi a dialogului cu invitatul, publicul braşovean a luat act de apelul lansat de fundaţia Ion Gavrilă Ogoranu, acela de a sparge embargoul informaţional instituit de simbioza dintre RMGC şi mass-media asupra localnicilor şi organizaţiilor care se opun proiectului. Astfel, fiecare dintre cei cu o conştiinţa nealterată sau funcţională are obligaţia de a demasca cenzura,  căci  în conformitate cu acordurile semnate între compania canadiană şi trusturile media, acestea din urmă nu au fost prezente, deşi invitaţiile au fost lansate, neputând exista nicio relatare despre eveniment în buletinele de ştiri  cu caracter informativ-obiectiv.

Conferinţa s-a finalizat prin expunerea unei mesaj reprezentat de o radiografie a societăţii româneşti realizată de Ion Gavrilă Ogoranu, care îşi revendică utilitatea de a fi redat şi în această expunere, pentru a sfredeli în conştiinţele celor care se simt încadraţi în aceste tipologii umane:

“În luptă, în munţi  am fost doar răniti, dar omorăţi nici unul. Ucişi am fost doar cand am fost vânduţi. O spun cu durere: vânzarea de frate e o boală naţională, de care, dacă nu vom reuşi să ne vindecăm, ne va ucide pe toţi. Nu ne-am făcut iluzii că ni se vor alătura mulţi oameni. Unii n-au venit de frică. Alţii  nu urmăresc decât propriul interes. Regimurile se schimbă. Profitorii nu.

Rămâne apoi marea masă a trudnicilor, a căror viaţă se reduce la muncă şi hrană, într-un ciclu etern şi ale căror conştiinţe nu se ridică mai sus de blidul de mâncare de dinaintea nasului. Cu ei face stăpânirea ce vrea. În primul rând să gândească în locul lor.”

Proporţia trădării, a laşităţii şi a indiferenţei se păstrează şi în cadrul disputei din jurul subiectului Roşia Montană. Însă, ca şi în rezistenţa armată anticomunistă, mizeria trădării unora este spălată de eroismul altora.