După tragedia de la Vadul lui Vodă, Chişinăul, Kievul, Washingtonul, Berlinul, Bucureştiul, alte capitale europene, au cerut schimbarea misiunii militare de pacificare de la Nistru cu una civilă, sub mandat internaţional. Rusia şi Tiraspolul se opun, invocând prevederile Acordului din 1992. Cum poate fi schimbată situaţia, se intreaba Ziarul de Garda, preluat de Romanian Global News.
Oazu Nantoi, analist politic
Nu e simplu, fiindcă există nu unul, ci două documente de bază, sub care au semnat şi foşti preşedinţi ai R. Moldova: Acordul din 21 iulie 1992 şi Memorandumul din 8 mai 1997, care au legiferat prezenţa trupelor ruse pe teritoriul R. Moldova, inclusiv a forţelor de pacificare şi au consolidat puterea regimului de la Tiraspol. Aşa că nu ştiu ce să zic, nu am reţete gata. Şi nici nu am cui să le propun. Până în 2009, cei care au guvernat R. Moldova au semnat aceste documente, iar după 2009, cei care au venit nu se pot înţelege între ei şi nu au când se ocupa şi de această problemă. Chişinăul ar putea, desigur, să se retragă din acest Acord în mod unilateral, dar trebuie să vedem cine-şi va asuma consecinţele? Atâta timp cât există interese de business comun de o parte şi de alta a Nistrului, lucrurile vor rămâne pe vechi.
Ion Costaş, ex-ministru al Apărării
Rusia şi Tiraspolul se contrazic. Ei declară că la Nistru e pace de 20 de ani şi tot ei cer menţinerea operaţiunii militare de pacificare. Care-i logica? Războiul s-a încheiat. Nu există conflict. Operaţiunea de pacificare trebuia transformată demult într-o misiune civilă de monitorizare a situaţiei post-conflict şi nu în una de provocare a conflictelor. E un non-sens. Şevciuk declară că trebuie respectat Acordul din 1992. Dar afară e 2011, situaţia de azi nu mai are nimic în comun cu cea din ‘92 sau după ‘92. Acordul trebuie adaptat realităţilor. Dacă am merge pe ideea lui Şevciuk, Europa şi Rusia nu trebuiau să condamne Pactul Ribbentrop-Molotov. Mecanismele trebuie să corespundă situaţiei post-conflict. Problema misiunii de pacificare trebuie abordată de cei care se ocupă de rezolvarea conflictului-formatul de negocieri «5+2».
Eduard Maican, Uniunea Veteranilor Războiului de Independenţă
Moscova şi Tiraspolul se opun înlocuirii misiunii de pacificare cu una internaţională, pentru că această misiune a devenit un scut al regimului de la Tiraspol, creat şi întreţinut de Rusia. Da, există Acordul din 1992 dintre Rusia şi R. Moldova, dar mai există şi un Tratat politic dintre R. Moldova şi Rusia, şi rezoluţia summit-ului OSCE de la Istanbul din 1999 privind retragerea muniţiilor şi trupelor ruse şi din R. Moldova. Formatul de negocieri este azi şi el altul. Nu mai există conflict armat de 20 de ani. Şi atunci, ce să caute pacificatorii militari în zonă? Să tragă în civili, aşa cum au făcut-o pe 1 ianuarie? Deci, lucrurile nu trebuiesc privite doar prin prizma Acordului din 1992. Chişinăul trebuie să ia în calcul toate circumstanţele şi să facă opinie publică internaţională de ansamblu în jurul acestei probleme.
Ana Guţu, delegat parlamentar APCE
Schimbarea formatului de pacificare la Nistru este în întârziere. Ea trebuia făcută demult, fără a se ajunge la cazul tragic de la Vadul lui Vodă. Din păcate, fostele guvernări nu au avut curajul să pună problema în discuţie. S-a văzut şi acum că la nivelul partidelor parlamentare doar PL a avut o poziţie tranşantă în acest subiect. Poziţia Rusiei?… Rusia caută şă-şi păstreze influenţele în zonă, inclusiv prin acest mecanism de pacificare, numai că el nu mai este unul motivat. Au dispărut cauzele apariţiei lui. Suntem în condiţii de pace de 20 de ani. Resetarea operaţiunii de pace la Nistru în una civilă, sub mandat internaţional, este în interesul ambelor maluri. Şi vom insista asupta acestui fapt şi în APCE, mai ales că avem sprijinul partenerilor internaţionali care sunt parte la formatul de negocieri «5 + 2».
Sursa: Ziarul de Garda
