Neomarxistul Petru Clej nu poate dormi de grija extremismului românesc!

Florin DOBRESCU, buciumul.ro

Se pare că Petru Clej nu a putut petrece noaptea dintre ani de grija extremismului care înviază în România. Nici nu mijise bine noul an 2012, că fostul BBC-ist updatase deja obscura publicaţie Acum.tv cu un titlu menit să ridice părul în cap papagalilor consumatori de presă online: „Extrema dreaptă românească îşi arată chipul hidos”.

Moaca horror a „extremei drepte” din România a fost identificată de „şabăsgoimul” (ca să folosim un termen „extremist”) de la Acum.tv în două partide politice. Mici, e drept. Neconsacrate încă în mocirla corect-politicianismului dâmboviţean.

Unul neînregistrat încă, Partidul Naţionalist, în curs de legalizare la Tribunalul Bucureşti, din iniţiativa Noii Drepte. Celălalt, ceva mai vechi, întemeiat de veteranii Mişcării Legionare şi condus astăzi de tinerii lor continuatori: Partidul „Pentru Patrie”.

Petru Clej nu explică concret în ce constă „extremismul” celor două formaţiuni. Sau nu reuşeşte să convingă.

Simplul argument că aceste organizaţii îşi propun salvarea naţiunii române de la o extincţie evidentă nu este unul puternic în raţionamentul lui Clej. Şi atunci, neomarxistul camuflat recurge la clişeele specifice secţiilor de agitaţie şi propagandă ale partidelor comuniste de pretutindeni.

Antisemitismul „camuflat” în spatele „pretenţiilor democratice”, lipsa soluţiilor la problemele grave pe care naţionaliştii le reclamă, ura împotriva minorităţilor etnice ori sexuale, deopotrivă cu cea împotriva NATO şi UE, iată doar câteva proptele şubrede ale raţionamentului clejist.

În orbirea lui programatică, jurnalistul de Sărindar uită – sau se face că uită – de colaborarea activă şi unică în spaţiul românesc dintre legionarii lui Horia Sima şi structurile militare franco-americane pentru penetrarea Cortinei de Fier şi încercarea de creare a unei resurecţii armate într-o Românie ocupată de Soviete. După cum uită că, începînd cu Piaţa Universităţii din 1990, legionarii – bătrâni şi tineri – s-au aflat în primele rânduri ale luptei pentru ieşirea României din orbita rusească şi repoziţionarea ei în zona geostrategică dominată de structurile vestice.

Că naţionaliştii (termenul de „neo-legionar” folosit de Clej e la fel de absurd cum ar fi, de pildă, acela de „neo-creştin”) au o problemă cu prozelitismul unor dezaxaţi cu deviaţii sexuale ori cu comportamentul antisocial al multor reprezentanţi ai etniei ţiganilor, nu ar trebui să fie fie privit decât ca un reflex al dorinţei de ordine, siguranţă socială şi – în ultimă instanţă – civilizaţie. Elemente indispensabile unui stat puternic dar şi unei societăţi civile puternice.

Întrebarea mea pentru „anti-extremistul” Petru Clej este: cine are interesul ca în România să nu existe aşa ceva?

Citeşte aici articolul complet:

http://www.acum.tv/articol/44396/

Extrema dreaptă românească își arată chipul hidos

de Petru Clej(1-1-2012)

Acum câteva zile presa a anunțat că liderul Mișcării Noua Dreaptă, Tudor Ionescu, a depus la tribunal solicitarea de înregistrare a Partidului Naționalist (PN), înaintând 30000 de semnături de adeziune.

PN dorește să candideze în alegerile parlamentare din 2012 și se dorește brațul politic al organizației neo-legionare Noua Dreaptă.

“Scopul principal al partidului va fi salvarea statului şi neamului românesc. Avem un program cu 25 de puncte care vor propulsa România printre primele 15 state ale lumii”, declara la Mediafax Tudor Ionescu cu prilejul depunerii cererii de înregistrare. Mai aflăm că printre cele 25 de puncte se numără și “unirea cu Moldova după principiul RDG-RFG, stoparea declinului demografic, confiscarea averilor ilicite şi anularea privatizărilor frauduloase.”

 

Pe Tudor Ionescu l-am cunoscut acum patru ani și jumătate, la o contra-manifestație a Noii Drepte cu prilejul marșului minorităților sexual. Cu acea ocazie l-am și intervievat:

http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2007/06/070609_mars_gay.shtml.

Dar PN, nu e singurul care pretinde la moștenirea Mișcării Legionare din perioada interbelică. Partidul “Pentru Patrie” (PPP) se  descrie drept  “continuator direct al liniei Mişcării Legionare”.

“Continuăm doctrina de partid de dreapta şi intenţionăm să activăm «Rezistenţa Naţională», un comandament al tuturor forţelor politice care vor să salveze ţara”, era citată în presă declarația unui membru al PPP.

Și PPP și-a anunțat participarea la alegerile parlamentare de anul acesta, având și antecendente în acest sens. PPP a candidat în alegeri în 2004, obținând la Camera Deputaților 14882 de voturi, adică 0,14% din totalul voturilor valabil exprimate.

După cum vedeți, ambele partide declară că vor să “salveze” România. Nimic nou, și pe vremea lui Zelea Codreanu sau Horia Sima legionarii aveau aceeași pretenție, ba își mai și arogau un fel de monopol asupra acestui salvaționism.

Nu e prea clar cum își propun să “salveze” România, deoarece programul PN nu este de găsit pe nicăieri pe internet, iar pagina PPP este în “reconstrucție”.

Desigur că statutele celor două partide nu pot contraveni Constituției și legilor în vigoare, altfel Tribunalul ar respinge solicitările de înregistrare. De pildă, Ordonanța de Urgență 31/2002 prevede:

ART. 1

Pentru prevenirea si combaterea incitării la ură națională, rasială sau religioasă, la discriminare si la săvârsirea de infracțiuni contra păcii și omenirii, prezenta ordonanță de urgență reglementează interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii.

Pretenții democratice

Aceste partide activează în condițiile anului 2012, nu ale anilor 1937 – 1941, când Mișcarea Legionară și-a adus o contribuție însemnată la distrugerea firavei democrații din România interbelică.

Dar dacă faci o incursiune pe siturile extremei drepte românești, constați că legionarii de azi (sau mai bine zis epigonii adevăraților legionari) sunt mai degrabă niște caricaturi, nu sunt în mod deschis fasciști, rasiști și xenofobi, dar mustesc de ură împotriva tuturor acelora care nu le împărtășesc viziunea naționalist-ortodoxistă.

Pretind că nu mai sunt antisemiți, precum Mișcarea legionară pe vremea lui Codreanu, dar au un discurs abia mascat antisemit, codificat, prin care atrubuie multe dintre “relele” care s-au abătut asupra României evreilor în general, fie că e vorba de comunism, fie de capitalism (nu s-au hotărât care e răul mai mare).

Nu le plac romii, ungurii, minoritățile de orice fel, inclusiv sexuale, tună și fulgeră împotriva Uniunii Europene, NATO și în general a celor percepuți că nu agrează modelul lor conservator-populist de societate. Acești neo-legionari pretind că împărtășesc valorile democratice, dar în același timp promovează cultul lui Corneliu Zelea Codreanu – un inamic declarat al democrației, nerealizând contradicția.

Nu am nicio îndoială că partidele “legionare” vor eșua să treacă de pragul de 5% de intrare în parlament, nu în ultimul rând pentru că pe acest culoar politic – alegătorii nu prea fac distincție între doctrine politice, ci doar confuzie între demagogia unora și a altora – e o mare concurență din partea altor partide precum Partidul Poporului, al lui Dan Diaconescu, PRM (Corneliu Vadim Tudor) sau Partidul Noua Generație (Gigi Becali).

Ce este mai îngrijorător este proliferarea ideilor de extremă dreaptă, care într-un context de criză economică profundă și de erodare a încrederii în Uniunea Europeană poate duce la fenomene sociale îngrijorătoare, inclusiv de violență, mai ales împotriva grupurilor minoritare, percepute adeseori ca țapi ispășitori.

Neo-legionarii pleacă de la probleme reale, dar soluțiile oferite de ei, întotdeauna cu trimitere sa un stat autoritar și la primatul colectivității asupra individului (ca și presupușii lor dușmani ideologici, comuniștii), sunt fie simpliste, primitive sau chiar lipsesc cu desăvârșire, pierdute într-un discurs demagogic și patriotard.