Poliţia politică reinstaurată printr-un proiect de lege privind siguranţa naţională

Pe ordinea de zi a şedinţei Camerei Deputaţilor de mâine, miercuri, 2 noiembrie, ora 10.00, se află adoptarea propunerilor de modificare a unor acte normative privind securitatea naţională.

Deputatul (PSD) Ion Stan, vicepreşedinte al Comisiei comune speciale a Camerei Deputaţilor şi a Senatului pentru elaborarea pachetului de legi privind securitatea naţională, vicepreşedinte al Comisiei comune speciale a Camerei Deputaţilor şi a Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii, solicită, printr-o scrisoare adresată Camerei Deputaţilor, respingerea proiectului de iniţiativă legislativă, pe care îl califica drept un grav pericol la adresa libertăţii şi demnităţii cetăţenilor României, un atentat la ordinea constituţionala şi securitatea nationala. În opinia deputatului Ion Stan, autorii proiectului de lege urmăresc legitimizarea unor stări de fapt create prin abuz în exercitarea funcţiei publice, dorind, în acest fel, să dea forţă de lege excesului de putere.

Doamnelor si domnilor deputati,

Va adresam prezenta scrisoare deschisa pentru a Va cere ca,

• in numele interesului suprem al apararii ordinii consitutionale, pentru garantarea libertatii si demnitatii cetatenilor Romaniei si apararea securitatii nationale impotriva inamicilor Constitutiei ;
• pentru a impiedica reinstaurarea practicilor de politie politica in activitatea sericiilor de informatii pentru securitate nationala si a mentine Romania inafara banuielilor de utilizare a serviciilor de informatii in luptele politice interne,

sa NU VOTATI proiectul de initiativa legislativa privind modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul securităţii naţionale (Pl-x 499/2011), din urmatoarele motive :

1. Proiectul legislativ nu este elaborat de catre Comisia comuna speciala a Camerei Deputatilor si a Senatului pentru elaborarea pachetului de legi privind securitatea nationala.
2. Propunerile de „lege ferenda” nu au in vedere necesitatile de fond ale reformei institutional-juridice a domeniului securitatii nationale si al activitatii serviciilor de informatii, ci doar interventii punctuale in continutul a trei acte normative ( Legea nr. 51/1992 privind siguranta nationala a Romaniei; Legea nr. 14/1992 privind organizarea si functionarea Serviciului Roman de Informatii si Legea nr. 535/2004 privind prevenirea si combaterea terorismului) , a caror necesitate nu este corect argumentata sub aspectul oportunitatii si al legalitatii .
3. Propunerea de modificare si completare a legii sigurantei nationale, prin simpla inlocuire a notiunii de „siguranta nationala” cu cea de „securitate nationala”, ignorandu-se deosebirile esentiale de natura conceptuala dintre cei doi termeni ( statuate prin documentul C.S.A.T. Doctrina nationala a informatiilor pentru securitate nationala) induce grave erori in interpretarea si aplicarea ansamblului legislatiei nationale incidente, care opereaza cu diferentele de substanta dintre „securitate ” si „siguranta”. In acelasi timp, daca propunerea se adopta ,Romania ar urma sa dea securitatii nationale o alta acceptie decat cea din doctrina integrata a N.A,T.O. privind securitatea.
4. In domeniul securitatii nationale, prin propunerea ca in loc de „amenintare la adresa securitatii nationale ” sa se legifereze dualismul „risc/amenintare la adresa securitatii nationale”, se deschide calea către grave abuzuri şi ilegalităţi la adresa drepturilor si libertăţilor fundamentale . Cei doi termeni exprima concepte diferite, intre care nu se poate pune semn de egalitate, iar utilizarea lor in alternata induce o manipulare conceptuala de o extrema gravitate , atat in planul practic-operational al activitatii secrete a serviciilor de informatii, cat si in ceea ce priveste posibilitatile de interpretare gresita si aplicare abuziva ori ilegala a dispozitiilr relative la restrangerea drepturilor si libertatilor constitutionale.

Doctrina naţională a informaţiilor pentru securitate (document adoptat de CSAT la 23 iunie 2004) defineşte ameninţarea la adresa securităţi naţionale în termenii: „Capacităţi, strategii, intenţii, planuri ce potenţează un pericol (…), iar factorii de risc pentru securitatea naţională drept: „situaţii, împrejurări, elemente, condiţii sau conjuncturi interne şi externe (…) care determină ori favorizează materializarea unei ameninţări la adresa securităţii naţionale (…)

Dacă propunerea va fi adoptată, pe viitor vor fi posibile restrângeri ale drepturilor şi libertăţilor constituţionale nu numai în condiţiile existenţei ameninţărilor, ci şi a riscurilor. Dacă ameninţarea este relativ cuantificabilă prin intenţie, plan, capacitate de a periclita securitatea naţionala, riscul este un factor care se intuieşte/deduce din contexte şi împrejurări independente de intenţia sau acţiunea umană.

Pe cale de consecinţă, prin invocarea riscului şi asocierea acestuia ameninţării se induc o gravă confuzie şi manipulare conceptuală, fiind posibile solicitarea şi autorizarea arbitrară a interceptărilor şi a altor acte de restrangere a libertatilor individuale.

Amenintarile la adresa securitatii nationale, de la 12 categorii prevazute in prezent ( art 3 lita”a” – l”, Legea nr.51/1992 ) ar urma sa fie dezvoltate in 19 categorii, cu un total estimat de 4o de amenintari, plus riscurile aferente.

Mentionam ca desi s-a solicitat initiatorului prezentarea unui sinoptic comparativ al listei amenintarilor reglementate de legislatia statelor membre ale Uniunii Europene, acesta nu se regaseste in documentatia de sustinere a propunerii de lege ferenda.

Sistemul actual de definire a amenintarilor este in stricta corelare cu infractiunile contra securitatii nationale, care ar putea rezulta ca urmare a neinlaturarii amenintarii. Pentru sistemul de reglementare nou propus, corelarea amenintarilor cu noua legislatie penala lipseste, ceea ce face noua definire a amenintarilor nu numai criticabila, dar si caduca si nelegala .

Propunerile de modificare si completare a Legii nr. 14/1992 privind organizarea si functionarea Serviciului Roman de Informatii sunt exclusiv din categoria celor prin care se urmareste:

Sustragerea de sub controlul judecatoresc a actelor pentru care cetatenii care se considera nedreptatiti doresc sa se adreseze justitiei.

Astfel, se propune ca: „Documentele Serviciului Român de Informaţii, indiferent de suport, privind operaţiunile informativ-operative pentru realizarea securităţii naţionale sunt acte de comandament militar”.

Ce sunt actele de „comandament militar”?

„Sunt acte de comandament militar acelea care cuprind ordine privitoare la pregătirea, instrucţia şi disciplina militară, manevre şi operaţiuni militare şi altele asemănătoare” (Secţia de contencios administrativ, Decizia nr. 1141 din 21 martie 2003)

Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. b din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, „nu pot fi atacate în justiţie actele de comandament cu caracter militar”.

Având în vedere această realitate juridică, sunt inevitabile întrebari de bun-simt:

„Ce are a face activitatea Serviciului Român de Informaţii cu „ordine privitoare la pregătirea, instrucţia şi disciplina militară, manevre şi operaţiuni militare şi altele asemănătoare”?!

Fiind evident că propunerea de iniţiativă legislativă aparţine autorităţii publice vizate de protecţia pe care o viitoare lege i-ar conferi-o, nu putem să nu fim nedumeriţi: „Ce vrea Serviciul Român de Informaţii să excludă controlului puterii judecătoreşti şi de ce doreşte suprimarea accesului la justiţie a cetăţeanului care s-ar considera lezat în garanţiile sale constituţionale, urmare a „operaţiunilor informativ-operative pentru realizarea siguranţei naţionale”?

Trebuie observat si faptul ca legea nu defineşte „operaţiunile informativ-operative pentru realizarea siguranţei naţionale”, ceea ce, prin lipsa de predictibilitate a legii, deschide larg porţile arbitrariului, abuzului şi ilegalităţilor împotriva intereselor legitime ale contribuabilor care, în această ipoteză de „lege ferenda” îşi finanţează…insecuritatea!

Preluarea necritica in legea de organizare si functionare a S.R.I. a dispozitiilor Codului de procedura penala care permit generic autoritatilor de siguranta si ordine publica sa dispuna de „organe de cercetare penala speciala”.

O asemenea propunere este vadit neavenita, ea fiind doar de natura a redeschide susceptibilitati in legatura cu natura si scopul unor astfel de competente atribuite, pe cale de exceptie, unui serviciu de informatii.

Abilitarea S.R.I. de a utiliza investigatori sub acoperire, ca activitate procedural penala generatoare de mijloace de proba, fara a rezulta pentru ce infractiuni anume i se da pe cale de exceptie o astfel de competenta, care firesc era sa fie explicit prevazuta in Codul de procedura penala.

Comisia comună specială a Camerei Deputaţilor şi a Senatului pentru

elaborarea pachetului de legi privind Securitatea Naţională, constituită în baza Hotărârii Parlamentului României nr. 31 din 29 iunie 2009, trebuia să finalizeze întreg pachetul legislativ al domeniului securităţii şi al activităţii serviciilor de informaţii. Cel puţin şase legi de bază ( Legea activitatilor de informatii pentru securitate nationala; Legea supravegherii si controlului parlamentar asupra sectorului de securitate; Legea privind regimul interceptarilor si al altor restrangeri ale drepturilor si libertatilor fundamentale prevazute de Constitutie in interesul securitatii nationale; Statutul personalului serviciillor de informatii pentru securitate nationala; Legea de reorganizare si relocare a Serviciului de Protectie si Paza si a Serviciului de Telecomunicatii Speciale; legile de organizare si functionare al S.R.I. si S.I.E, ) si corelările cu ansamblul legislaţiei naţionale.

Dintr-o scapare a autorului expunerii de motive ( pag. 5 alin 3. ), rezulta ostentativ ca proiectul este opera unui serviciu de informatii, ale carui documente interne, tineti-va bine, sunt indicate drept izvor de drept!

Fata de necesitatile obiective de reglementare, proiectul propus spre adoptare nu este decat expresia unor interese inguste , exterioare securitatii nationale, prin care adevaratii promotori ai initiativei urmaresc legitimarea unor stari de fapt create prin abuz in exercitarea functiei publice, dorind, in acest fel sa dea forta de lege excesului de putere.

DEPUTAT

Ion Stan

Vicepresedinte al Comisiei comune speciale a Camerei Deputatilor si a Senatului pentru elaborarea pachetului de legi privind securitatea nationala Vicepresedinte al Comisiei comune speciale a Camerei Deputatilor si a Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activitatii Serviciului Roman de Informatii

Sursa: cotidianul.ro