Sovieticii organizau imediat dupa victoria revolutiei bolsevice, “spionajului activ” pe teritoriul României.

0 1.470
La Moscova, într-o Sedinta secreta a Biroului Politic al C.C. al P.C. din Rusia  din 12 mai 1922 (la sedinta au participat: din partea G.P.U. – Unsliht, Menjinski, Iagoda, Arturov, din partea Frontului de Vest – Apeter, Muklevici; din partea Ucrainei – Frunze si Kork; frontul de Sud-Est -Trusin; Directia Centrala de recunoastere – Zeibot si din partea Aviatiei – Onufriev (Nacionalinyj vopros na Balkanah čerez prizmu Mirovoj revoliucii, Čast´ I, URSS, Moscva, 2000, doc. 2, p. 18.), s-a discutat problema pazei frontierilor si a organizarii „spionajului activ” la frontierele Rusiei sovietice. Printre multiplele hotarâri adoptate exista una de mare inters: cea despre necesitatea intensificarii si organizarii „spionajului activ” pe teritoriul României. Prin „spionaj activ” se întelegea crearea de catre serviciile speciale, în tarile vecine cu Rusia – Polonia si România -, precum si în alte tari, a unor organizatii paramilitare pentru realizarea diversiunilor si a altor actiuni de subminare  a statului.
Agentii sovietici trebuiau sa se ocupe de organizarea si înzestrarea tehnica si financiara, de legaturile cu centrele din Rusia sau cele de peste hotare. Aceste grupari au existat pâna la 25 februarie 1925, când conducerea Biroului Politic  al C.C. al P.C. din Uniunea Sovietica a luat decizia de a lichida aceasta forma de spionaj, din cauza schimbarilor care au avut loc la nivel international: „Nici într-o tara nu trebuie sa existe  grupari de ale noastre, care pot realiza actiuni militare si care au fost asigurate de noi cu tot materialul necesar: mijloace financiare, arme, indicatii si instructiuni”.

Agentii Moscovei „inunda România”

Guvernul sovietic, care nu a recunoscut legitimitatea unirii Basarabiei la România, considera frontiera de pe Nistru drept linie de demarcatie provizorie. Agentii sovietici, infiltrati fraudulos în tara, aveau misiunea de a actiona în rândul populatiei locale, prin organizarea agitatiei în favoarea Rusiei, a unor diversiuni, incursiuni, rebeliuni. Sovietele   practicau asa-zisa diplomatie revolutionara, care însemna  folosirea spionajului  în locul informarii;  actiunile subversive în locul  negocierilor; propaganda în locul comunicarii. Cele trei functii pot fi urmarite foarte bine în istoria diplomatiei sovietice. Politologul Martin Weight  consemna faptul ca în Uniunea Sovietica  diplomatia a avut o manifestare specifica.
La rândul sau, politologul Raymond Aron consemna faptul ca statul care practica actiunile subversive, dispunea de agenti si organizatii, capabile sa  declanseze rebeliuni si revolte, sa transforme revoltele în revolutii, sa utilizeze pentru realizarea scopului propus orice mijloc de  propaganda.

În anul 1937, Decanul Facultatii de Drept a Universitatii din Bucuresti, Nicolae Basilescu, avea sa remarce ca dupa revolutia rusa, care a rasturnat  tronul tarilor si a întronat ordinea comunista în Rusia, s-a organizat  o „adevarata cruciada”, declansata de catre organele de ordine împotriva agentilor Moscovei ce au inundat România dupa anul 1918. Într-un document din Fondul Inspectoratului General al Jandarmeriei este consemnat un plan al atentatelor împotriva conducatorilor tarii, comunicat de Legatia de la Berlin. Eugen Cristescu, în calitate de sef al Serviciului de Siguranta, a elaborat în anul 1926 un amplu raport, la ordinul directorului general al Sigurantei, ce se intitula Miscarea revolutionara comunista din România în cursul anilor 1918-1926 si legaturile ei cu Internationala a III-a.

În opinia lui Cristian Troncota, acest raport: „este, de fapt, prima lucrare de sinteza consacrata istoriei comunismului în România”. El releva prezentarea facuta  de Eugen Cristescu: „În ordine cronologica am expus apoi toate descoperirile facute în cursul acestor opt ani în rândurile organizatiilor de conspiratie, spionaj si teroare, evidentiind actiunea nefasta a Internationalei a III-a pe teritoriul românesc. Am dat o dezvoltare  mai mare miscarii comuniste si descoperirilor facute în Basarabia, întrucât organizatiile din aceasta provincie au un caracter revolutionar si un colorit sovietic mai pronuntat. Am aratat, cu date precise si cifre statistice, toate sfortarile facute de Sovietici pentru revolutionarea acestei regiuni si tendinta ca de aici sa arunce flacara revolutiei asupra întregii tari”.

Raportul contine informatii despre stadiul miscarii comuniste pâna în 1926, în atentia autorului aflându-se unele schimbari ce au intervenit în tactica  adoptata de agentii comunisti, precum si în rândul organizatiilor ilegale. Totodata, Eugen Cristescu arata ca „Sovietele dupa opt ani de sacrificii de revolutionare a Tarii Românesti,  au obtinut doar rezultate negative”.

Un rol important în cotracararea actiunilor agentilor bolsevici au avut-o „factorii aflati în serviciul ordinii si sigurantei statului”. Eugen Cristescu, vorbind despre rolul României în Europa,  arata ca ea formeaza „linia de demarcatie între cele doua lumi, cu doua conceptii sociale deosebite” de aceea era o necesitate rezolvarea chestiunii „apararii si întaririi ei în fata tendintelor de penetratie a ideii de sovietizare catre statele din Occident”.

Basarabia – un obiectiv permanent

În anul 1924, dupa Conferinta de la Viena, propaganda comunista a continuat sa desfasoare o activitate intensa împotriva României. Într-un raport al Diviziei a 12-a, din 15 martie 1924, se vorbea despre pregatirile de pe teritoriul sovietic. El cuprinde textele unor radiograme interceptate de postul T.F.F., de la posturile sovietice, în care se vorbea despre: „o miscare care ar avea drept scop alipirea Basarabiei la Rusia sovietica, drept republica moldoveneasca”. Autorii raportului considerau ca aceasta miscare: „este facuta cu scopul de a ne crea o atmosfera defavorabila cu prilejul conferintei de la Viena.

Motivele invocate sunt pretinse prigoniri ale  clasei muncitoresti din România si mai ales din Basarabia”.
Despre aceste pregatiri precum si despre alte planuri privind Basarabia, informau ministrii de la  Legatiile din Viena si Londra.  Mircea Djuvara, de la Londra, comunica Ministerului Afacerilor Straine unele informatii primite de la Foreign Office, referitoare la unele pregatiri împotriva României facute  de Comitetul Central al Partidului Comunist rus care, „lucrând în legatura cu un comitet secret instalat la Odessa încearca a provoca o rascoala în Basarabia cu scopul de a da delegatiunii sovietice la conferinta de la Viena, putinta de a semnala dorinta populatiunii de a se uni cu Rusia”.

În textul telegramei erau cuprinse nume ale persoanelor ce au fost „însarcinate cu organizarea acestei rascoale, care au locuit înainte în Basarabia si cunosteau bine locurile: Bachman, Zalkind, Khumuri, Solomon, Lebedev, Savin, Grunstein, Serebrier, Savenko, Poniatovski, Peligov, Bantke, Lomov, Borisov, Lovkov, Delov, Frolova (femeie) etc”. Unele nume din acest sir sunt cunoscute, altele probabil erau nume false, sub care au actionat în Basarabia diferiti agenti, cert este ca printre ele nu întâlnim nici un nume românesc.  „Intentiunea lor este – citim în aceasta telegrama – de a lucra mai întâi prin taranimea basarabeana, formând detasamente de partizani si ei urmeaza sa calatoreasca via Odessa.

Pe la jumatatea lui martie câtiva au plecat deja încolo”. Acest document demonstreaza faptul ca serviciile de informatii straine erau la curent cu pregatirile care se faceau în directia României pe teritoriul sovietic si  detineau informatii pretioase. Totodata demonstreaza implicarea directa a serviciilor secrete sovietice în pregatirea actiunilor din Sudul  Basarabiei. Despre unele iminente tulburari în Basarabia transmitea si ministrul român de la Viena, Carol Mitilineu. Era vorba de unele  informatii lansate de Misiunea sovietica în sensul ca, acele tulburari vor necesita, contra vointei sovietelor, interventia Armatei Rosii. Propaganda comunista dusa de Komintern în afara Uniunii Sovietice avea drept scop crearea unei  atmosfere favorabile unui eventual atac al Armatei Rosii, în cazul unei rascoale a populatiei din Basarabia.

Unele documente consemneaza situatia alarmanta  din Basarabia, care se datora atât propagandei subversive comuniste, cât si unor functionari care s-au dovedit a fi elemente corupte.  Deputatul Adamovici, în sedinta din 21 mai 1924, a adresat o interpelare presedintelui Camerii Deputatilor, în care mentiona: „spun un adevar spre a se lua masuri si a fi mai atenti, mai ales astazi, si mai ales asupra sufletului Basarabiei.  Neaducând dar acuzatiuni guvernului, toate acestea nu ma împiedica a face o constatare ca, de la 1918-1924, scoala româneasca din Basarabia, pe lânga elementele cele mai demne si la înaltime din toate provinciile, are prea multe însa elemente si nevrednice si cât se poate de periculoase, care trebuie scoase din Basarabia, indiferent daca sunt basarabeni sau din alte parti”. Acesta, insista asupra unor momente care tin de „sufletul” acestei provincii, care într-un fel, s-a dovedit a fi parasita de acei care aveau datoria de a fi alaturi de ea, de a o sprijini, ajuta, apara si a fost lasata în voia „acelora care o insulta, o batjocoresc mai tare, umilind-o în demnitatea ei si introducând în sufletul ei sincer, blând, rabdator si tacut pâna la misticism, amaraciunea adânca si descurajare”.

Ambasada româna de la Londra era informata de Foreign Office

Iminentele tulburari în ajunul si în timpul Conferintei de la Viena n-au avut loc, dar aceasta nu însemna abandonarea planurilor initiale. De la Legatia din Londra, la 16 iunie 1924, se comunica: „se pare ca bolsevicii tind prin toate mijloacele sa creeze o atmosfera prielnica unei rascoale în Basarabia”. Totodata, se mai informa despre trimiterea în aceasta zona a lui Raskolnikov, fost atasat rus la Kabul, faimos agitator bolsevic. Foreign Office-ul stia cu certitudine ca Raskolnikov a parasit Kabulul La rândul sau, atasatul militar polon de la Londra transmitea ca acesta a ajuns deja în Basarabia, unde actiona  sub nume fals.  Nu detinem alte documente care sa confirme aceste informatii, dar, tinând cont de nivelul  conspirativ al agentilor bolsevici, nu excludem acest lucru.  În textul telegramei se mai spunea: „bolsevicii ar fi convinsi ca prima noastra linie de aparare ar fi Ciuleni- Ismail”.

Ministrul român, Djuvara, era însa foarte nedumerit de schimbarile ce au intervenit în rândul serviciilor engleze: pâna nu de mult nu se vorbise nimic sau se nega si nu se admitea mentionarea unor planuri de actiuni a propagandei bolsevice în Balcani, dar în ultimul timp Foreign Office-ul informa regulat despre aceste pregatiri. Era intrigat de aceste schimbari  si atasatul militar polon, ce stia ca Statul Major polon nu detine astfel de informatii. Este greu de spus prin ce se explica aceasta schimbare de atitudine, probabil modul cum evoluau relatiile internationale si relatiile oficiale anglo-sovietice (La 2 februarie 1924 printr-o nota care a fost înmânata lui Cicerin, guvernul laburist, condus de James MacDonald, a recunoscut  guvernul sovietic. În nota exista o clauza, în care se stipula recunoasterea de jure de catre guvernul  britanic a  autoritatii guvernului sovietic  pe teritoriul fostului Imperiu rus. (DVP SSSR, Tom 7, p. 53-54) Aceasta clauza corespunde întocmai intereselor guvernului sovietic. Admiterea de catre Anglia a acestei clauze a fost perceputa de catre guvernul sovietic drept o recunoastere indirecta a drepturilor Uniunii Sovietice asupra teritoriului Basarabiei, deoarece unirea cu România nu a fost recunoscuta de Moscova. Dar în Anglia existau voci care s-au pronuntat împotriva recunoasterii Uniunii Sovietice. Curzon a declarat ca aceasta este „cea mai mare gresala din lume”. De asemenea, s-au opus liderii conservatori Winston Churchill si Joseph Chamberlain, liberalul Lloyd George s.a (Istoria vnesnei politiki SSSR, Tom. 1, 1917-1945, Nauka, Moscva, 1986, p. 181-191).

În România, organele speciale urmareau cu atentie deosebita activitatea centrelor din stânga Nistrului. La începutul anului 1924 a fost întocmit un studiu amanuntit de catre Statul major al Diviziei a 8-a, intitulat Organizarea si activitatea comitetelor revolutionare basarabene pe teritoriul Ucrainei în vederea unei operatiuni sau a unei eventuale ocupari a Basarabiei, care la timpul respectiv avea un caracter confidential. Documentul a fost semnalat de istoricul Nicolae Raus si arhivistul Gheorghe Neacsu, care l-au publicat în câteva numere ale ziarului Azi, în septembrie 1992. Referindu-se la acest document, ce prezinta interes deosebit si care  releva pregatirile ce se efectuau de organele speciale din stânga Nistrului, ei vorbesc despre „o ciudatenie inexplicabila” a acestui „comportament din partea unui regim care abia se încropise si care se resimtea atât de mult de pe urma convulsiilor si a oscilatiilor interne”. Ei explica aceasta ciudatenie prin persistenta unor similitudini dintre politica promovata de Imperiul rus si cea promovata de Statul sovietic.

Serviciile secrete bolsevice regizau revolte în Basarabia …

Pentru realizarea politicii expansioniste, guvernul sovietic a utilizat cu succes serviciile secrete, special create, care au existat de-a lungul anilor sub diverse denumiri al  carora nume provoaca si astazi sentimente de frica si ura: C.K., G.P.U, O.G.P.U., N.K.V.D, K.G.B. G.R.U. Politica promovata de statul sovietic cu ajutorul agentilor acestor servicii era una secreta, acoperita de mister, nefiind cunoscuti autorii unor crime, acte teroriste, altor actiuni subversive îndreptate împotriva puterii legale din tara vizata.  Agentii comunisti, instruiti în centrele din Ucraina, deveneau automat agenti ai G.P.U.-ului. Paralel, în Ucraina, conform informatiilor continute în documentul mentionat exista o întreaga retea ce functiona dupa un anumit plan, destinatia fiind o eventuala ocupare a Basarabiei de catre Armata Rosie, întreg aparatul administrativ fiind deja pregatit  pentru a fi introdus în teritoriile anexate.

si trimiteau spioni chinezi …

Organele de politie si Siguranta erau la curent cu pregatirile ce se faceau în stânga Nistrului, ei urmarind cu atentie orice suspect sosit de acolo. Drept dovada a vigilentei organelor de Siguranta din Chisinau pot servi si informatiile de mai jos. În anul 1924, în legatura cu evenimentele din China, autoritatile de la Chisinau au atras atentia Bucurestilor, sa fie luate masurile necesare pentru a fi urmariti cetatenii chinezi ce se aflau în România, cunoscuti drept „spioni” de temut. În textul telegramei se mentiona: „se stie ca întotdeauna cei mai de temut spioni sunt chinezii.

Prin firea lor tacuta daca sunt prinsi, nu poti afla nimic. În schimb prin finul lor spirit de observatie, prin munca lor excelenta sunt cei mai buni pioneri ai spionajului. Din cercetarile noastre, chinezii sositi în tara ar face parte din acele legiuni care s-au înrolat în armata bolsevica si sunt devotati absolut cauzei comuniste, pretându-se la orice sacrificii”.
Fiind semnalati de Chisinau, Directia Politiei si Sigurantei Generale a indicat tuturor inspectoratelor sa transmita la Bucuresti informatii despre cetatenii chinezi ce se aflau, în acel moment, în tara si despre îndeletnicirile lor. Toate aceste masuri  de precautie luate de catre organele care se ocupau cu mentinerea ordinii si sigurantei statului erau întemeiate. Numarul crescând al incidentelor de-a lungul frontierii de pe Nistru, descoperirea celor care se ocupau de spionaj militar, economic pot servi drept dovada în favoarea acestor masuri.

În toamna anului 1924, în presa din România au fost publicate câteva articole relevante despre planurile Internationalei Comuniste. Într-un articol din ziarul Dimineata, intitulat Actiunea bolsevica în Balcani, se vorbea despre o asa-zisa „ancheta” a Antantei Internationale efectuata asupra actiunilor Internationalei a III-a. Rezultatele acestei anchete au demonstrat o activitate intensa desfasurata de aceasta organizatie în tarile din Balcani, din care rezulta ca „Internationala a III-a a ajuns la concluzia ca statele balcanice constituiau cel mai bun punct de plecare pentru o revolutie bolsevica în Europa centrala; ea se serveste în fiecare tara de elemente revolutionare, pentru a atâta un stat contra altuia si profita de conflictul provocat”. Se mai arata rolul centrelor de la Viena, unde existau mai multe organizatii de propaganda revolutionara: Comitetul Balcanic, Comitetele Centrale (sau filialele lor) ale partidului comunist jugoslav, bulgar si român; anumite ramuri ale secretariatului de propaganda pentru Europa, unele grupari ale revolutionarilor macedoneni.

Aceste organizatii desfasurau la Viena o larga activitate, tot acolo aparea un organ central al Internationalei Comuniste, alte diverse organe de presa, se edita o bogata literatura propagandistica destinata Tarilor Baltice, Ungariei, chiar Germaniei si Angliei. În articolul mentionat se mai releva faptul ca în ultimele luni la Viena, a avut loc o Conferinta speciala a Internationalei Comuniste, la care au participat agentii comunisti, destinati pentru activitate în tarile din Europa Centrala si Orient, sub presedintia lui Egorov, sef în Armata Rosie, care a venit special la Viena pentru elaborarea unui plan de actiune militara pentru tarile balcanice si Ungaria. Antanta Internationala atentiona ca aceasta organizatie era „o grava amenintare pentru pacea mondiala”, iar situatia din tarile balcanice trebuia sa devina o preocupare grava pentru Europa. Acestia militau pentru prevenirea unei lupte interne si externe, pregatita de Internationala a III-a si trebuia sa fie închis comitetul de la Viena.

Documentele amintite denota seriozitatea planurilor serviciilor speciale sovietice, erau strâns legate de propaganda comunista promovata de catre Internationala Comunista. Evolutia evenimentelor în toamna anului 1924 au demonstrat modul cum au colaborat serviciile secrete si Kominternul în directia României.

Sursa: historia.ro

Leave A Reply

Your email address will not be published.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

css.php