de Vlad Pamfili
Preluare de pe http://vladpanfilii.info
În timp ce pe de o parte liderii celor mai dezvoltate state Europene declară că crearea multiculturalismului a eşuat şi această doctrină trebuie abandonată (printre ei şi David Cameron, Angela Merkel, Nicolas Sarkozy), pe de altă parte în cadrul acestor state deja au început a se contura tot mai insistent forţe naţionaliste care luptă pentru revenirea la valorile tradiţionale şi indendenţa faţă de UE. Renaşterea naţionalismului în Europa nu reprezintă decît acea reacţie firească la express-convertirea statelor în religia democraţiei liberale şi dezintegrarea benevol-forţată în noua Uniune.
Astfel în Germania, partidul de extremă dreaptă NPD (Nationaldemokratische Partei Deutschlands) reuşeşte să fie reprezentat în parlamentele regionale în Saxonia, Turingia, Saarland şi Mecklenburg. Partidul Naţional-Democrat consideră Uniunea Europeană drept o „Uniune Sovietică puţin reorganizată financiar”. NPD optează împotriva imigraţiei musulmane şi este pentru reîntroducerea monedei naţionale. NPD este unicul partid în Germania care reprezintă o „a treia forţă”, opozabil atît comunismului cît şi capitalismului liberal.
În Franţa, în ascensiune se află Frontul Naţional condus de carismaticul politician de dreapta – Marine Le Pen. Deşi acest partid este considerat extremist, are 3 mandate în Parlamentul European şi 118 în consiliile regionale ale Franţei. Marine Le Pen are şanse de a deveni următorul preşedinte, după ce sondajele arată că ar obţine 37% indiferent împotriva cui ar candida. Partidul pledează pentru desfiinţarea zonei Euro, abolirea spaţiului Schengen şi FMI. Marine Le Pen menţionează despre Tratatul de la Lisabona: „este groparul independenţei şi identităţii naţiunilor europene” şi „este executorul serviciilor publice în numele cultului profitului şi concurenţei libere – ambii inamici de moarte ai interesului public ”.
În Marea Britanie, tot mai popular devine Partidul Naţional Britanic (British National Party). La ultimele alegeri a reuşit să obţină un mandat în consiliul Londrei şi două în Parlamentul European. BNP se opune imigraţiei musulmane, homosexualismului şi doreşte ieşirea ţării din Uniunea Europeană. Ca alternativă la capitalismul sălbatic BNP promovează distributismul. Tot în Marea Britanie capătă amploare mişcarea de tineret – Liga Apărării Engleze (English Defence League) care se opune extremismului islamic. Această mişcare reuşeşte să adune mii de oameni la proteste pe străzile oraşelor engleze.
În Danemarca, extrema dreaptă este reprezentantă de Partidul Popular Danez (Dansk Folkeparti). La ultimul scrutin a acumulat 13.8 % din voturi, asigurîndu-şi 25 locuri în Parlament, astfel fiind al treila partid danez după popularitate. DPP promovează familia tradiţională, monarhia şi Biserica Naţională Daneză. DPP a fost criticată pentru lupta sa împotriva societăţii multietnice şi imigraţiei islamice.
Cel mai puternic partid de dreapta în Belgia este Blockul Flamez (Vlaams Blok). Acest partid are 3 mandate în Parlamentul European, 32 în Parlamentul Flamez, 8 în Senatul belgian şi 18 în Camera reprezentativelor. Ideologia sa se axează pe naţionalismul flamez, anti-imigraţionism şi apărarea valorilor tradiţionale. Acest partid a catalogat musulmanii drept „a cincea coloană a religiei nemiloase şi expansioniste” şi face apel Guvernului să protejeze Belgia de islamizare. Vlaams Blok a fost acuzat şi de anti-semitism după ce vicepreşedintele partidului într-un interviu oficial a negat amploarea Holocaustului. Cu toate acestea este considerat cel mai de succes partid de extremă dreaptă de pe întreg continentul European.
În Olanda această poziţie o ocupă Partidul Libertăţii (Partij voor de Vrijheid). Este al treilea după popularitate partid în ţară. Are 24 mandate în Parlamentul Olandez. Deasemenea este un partid eurosceptic, conservator ce se opune islamizării. Platforma electorală a Partidul uiLibertăţii include: închiderea şcolilor musulmane, interzicerea cetăţeniei duble, abolirea Senatului. Geert Wilders (preşedintele partidului) compară Coranul cu Mein Kampf şi luptă pentru interzicerea sa în ţară.
Un partid de dreapta cu acelaşi nume există şi în Austria (Freiheitliche Partei Österreichs). Partidul Libertăţii. Din 1986 pînă în 2000 a fost condus de simpatizantul Nazismului – Jörg Haider. La moment deţine 2 mandate în Parlamentul European, 34 în Consiliul Naţional şi 4 în cel Federal.Preşedintele partidului a menţionat că „păstrarea identităţii culturale şi păcii sociale în Austria necesită stoparea imigraţiei”. Aflîndu-se la guvernare cererile pentru azil politic s-au redus de la 32.000 la 13.300 în 2006. La fel, FPÖ a critcă dur politica expansionistă a Statelor Unite în Orient şi politica Israelului în conflictul cu Palenstina.
În Slovacia euroscepticismul este reprezentat de Partidul Naţional Slovac (Slovenská národná strana). Deţine un mandat în Parlamentul European şi 9 în Consiliul Naţional. Cu toate că a fost considerat un partid fascist (datorită glorificării liderului fascist – Jozef Tiso), SNS reuşeşte să-şi prelungească activitatea cu un statut perfect legal. Este vestit pentru lupta împotriva separatismului maghiar din sudul ţării. Cea mai recentă propunere din partea SNS este crearea unui stat al ţiganilor în care ei să fie deportaţi, astfel eliminîndu-se problema infracţionalităţii ţigăneşti.
Tot mai popular devine Partidul Renaştii Naţionale din Polonia (Narodowe Odrodzenie Polski). Cu toate că încă nu a obţinut nici un mandat în Parlamentul Polonez, numărul membrilor acestei formaţiuni creşte rapid, la ziua de astăzi numărînd circa 50.000 oameni. NOP se consideră „forţa a treia” menite să scape Polonia de liberalism şi comunism. Ideologia sa se opune homosexualismului, Uniunii Europeme şi NATO. Pledează pentru intrudocerea pedepsei cu moartea pentru: pedofili, violatori şi traficanţi de droguri. În timpul campaniei electorale NOP a şocat prin afişele: „Fascism? We are worse”. Ultima acţiune a numărat mii de oameni participînd la un marş comemorativ marcînd 72 ani de la invazia sovietică unde iarăşi UE a fost comparată cu URSS.
În Ungaria tot mai hotărît creşte partidul „Alianţa Tinerilor de Dreapta—Mişcarea pentru o Ungarie mai bună” cunoscuta pe scurt ca – Jobbik. La moment deţine 3 mandate în parlamentul european şi 47 în cel Ungar. După mărime este al treilea partid din Ungaria. Este numit de către adversarii săi politici un partid neo-fascist, anti-semit şi homofob. Renumele său l-a căpătat după ce a făcut apel la unificarea foştilor membri ai gărzii maghiare (organizaţie paramilitară interzisă). Jobbik încurajează separatismul maghiar din Ardeal, optînd pentru atunomia Ţinutului Secuiesc.
Cel mai dinamic partid naţionalist din europa se dovedeşte a fi Ataka din Bulgaria (Национален съюз Атака). La ultimele alegeri obţine 21 de mandate în Parlamentul Naţional şi 2 în cel European. Ataka consideră Bulgaria drept un stat mono-naţional şi consacră supremaţia naţiunii bulgare asupra minorităţilor. Ataka susţine Biserica Ortodoxă şi apreciază aportul ei în viaţa naţiunii. Ultima victorie reprezintă înregistrarea propriului canal de televiziune – AlfaTV, unde se va difuza 24 din 24 programe educaţionale şi informative menite să cultive tradiţiile naţionale.
Ca de obicei în spaţiul românesc lucrurile stau mult mai rău. Nu avem încă nici o „a treia forţă” menite să lupte pentru valorile tradiţionale. Toţi visează fie la o nouă Uniune Sovietică fie la cea Europeană. Iarăşi românii aleargă din urma trenului neavînd cine le spune că politicile naţionale europene se reprofilează de la „multiculturalism şi toleranţă ” la „naţionalism şi tradiţie ”. Avem nevoie acum ca niciodată de o forţă motrice care să ne scoată din amorţeala liberală…
