Educaţia naţionalist creştină – formă de reorganizare socială

de Alexandru COSTACHE

În majoritatea sforţărilor de radiografiere a societăţii, exegeza se limitează la asistarea transformărilor societăţii.

Asistarea înseamnă neimplicare, iar neimplicarea, ori cât de relevantă ar fi diagnosticarea formulată, nu contribuie la deturnarea procesului de degradare socială. Educaţia, „problema cea mai mare și cea mai grea care poate fi predată omului”, reprezintă forma de inversare a procesului disoluţiei morale.

Modalitatea de guvernare a unui popor trebuie sa reprezinte expresia imaginii lui interioare. Astfel, se asigură menţinerea pe linia lui istorică. O elită naţională este instrumentul de realizare a guvernării, fi ind „axa energetică a neamului” care se constituie prin concursul tuturor categoriilor sociale componente.

Mobilul formării unei elite naţionale este educaţia. În afara formelor cunoscute de educaţie care îl conturează intelectual sau profesional pe om, un alt procedeu care îl desăvârșește este auto-educaţia. Cea mai de preţ modelare a unui individ se produce în interiorul său. Auto-educaţia implică efort personal în conturarea conștiinţei în drumul spre împlinirea vocaţiei. Nederularea acestei etape, neconturarea vocaţiei are ca fi nalitate împrumutul sufl etesc, mimetismul.

Reproducerea formelor străine presupune practicarea unui ritual interior care nu este caracterizat de armonie comportamentală, ci de schimbări bruște de atitudine, pendulări între extreme, deci instabilitate și imposibilitate creativă.

O formă de spargere a nucleului rezistenţei naţionale este și delimitarea preceptelor creștine de cele naţionaliste. Neamul românesc a trăit prin biserică. Într-o îmbinare eternă credinţa și dragostea de neam sunt poli care, prezenţi în procesul de educare, constituie factori de rezistenţă lăuntrică și valorificare a trăsăturilor autentice românești.

Preocuparea majoră a naţionalismului creștin o reprezintă educarea maselor, dobândirea puterii devenind un scop complementar.

Sunt greu de aplicat formule riguroase de autoritate în prezent, când moravurile se diluează continuu. Prin urmare, educaţia, adică revigorarea interioară a individului se impune înaintea oricărei forme de organizare a unei ierarhii bazată pe autoritate.

Scepticismul este boala cea mai grea care paralizează spiritul creativ.

Neîncrederea și deznădejdea poporului facilitează manipularea exercitată asupra lui. În locul scepticismului se impune credinţa, credinţa masivă. Credinţa, prin trăsăsturile sale intrinseci oferă coeziune, fi ind un resort de dynamism creator. Un om cu credinţă este o putere socială care devansează puterea unui număr înzecit de indivizi cu interese.

Spiritul distructiv și critic pare sa fi e una din trasăturile dominante ale generaţiilor actuale, provocând discuţii contradictorii care de asemenea se dovedesc a fi teren de lucru propice pentru manipulare.

O aplicare fi delă a educaţiei naţionalist-creștine este expresia trăită a unui ideal. Asumarea și slujirea unui ideal presupune conștientizare. Conștientizarea se realizează în măsura în care un segment al populaţiei sau populaţia întreagă se delimitează de asamblul activităţilor cu caracter repetitiv subordinate materiei.

Un climat nou în societate se poate instaura doar pe un fond sufl etesc nealterat.

Acest fond sufl etesc se regăsește cu precădere în segmentul dinamic al populaţiei- tineretul. Încadrat în graniţele sobrietăţii, conștient de forma și scopul factorilor de pervertire, excluzând organic orice traire nesănătoasă, tineretul, prin entuziasm și idealism exuberant, prin rodnicia dragostei și revelarea

Proniei Divine va constiui și întreţine resortul reorganizării sociale sănătoase.