Un bine-cunoscut ziar românesc din Montreal spune că ceea ce face statul român cu exploatarea minieră de la Roşia Montană nu este altceva decât o „sfidare a justiţiei, istoriei şi a opiniei publice”.
Publicaţia „Accent” din Montreal face o analiză amănunţită a uneia dintre cele mai veroase afaceri din România ultimilor 20 de ani – extragerea aurului şi argintului de la Roşia Montană.
Ziarista Simona Pogonat descrie în acest ziar al diasporei mecanismele prin care Guvernul României, mai exact actualul ministru al Culturii, Kelemen Hunor, a urgentat în ultimele săptămâni formalităţile pentru ca firma Roşia Montană Gold Corporation să poată începe extracţia preţioaselor zăcăminte din solul românesc. În articol se mai vorbeşte şi despre impresionantele cantităţi de minereu preţios care vor extrase de canadienii de la RMGC, dar mai ales despre marile probleme de poluare a mediului înconjurător care vor apărea la Roşia Montană, odată cu începerea exploatării miniere. „Aprobarea descărcării de sarcină arheologică este penultimul pas înaintea transformării zonei în exploatare minieră. Dacă obţine şi avizul de mediu, compania RMGC ar urma să extragă de la Roşia Montană circa 314 tone de aur şi 1.400 tone de argint. Preţul acestor exploatări este însă unul foarte mare. Cei patru munţi din jurul Roşiei Montane – Cârnic, Cetate, Orlea şi Jig – vor fi măcinaţi centimetru cu centimetru şi trecuţi prin băi de cianură. După extragerea aurului, nămolul rezultat, impregnat cu cianuri, va fi depozitat într-un lac de circa 300 ha”, se arată în publicaţia de peste Ocean.
„Accent” din Montreal nu îl uită nici pe iniţiatorul acestei afaceri păguboase pentru România, fruntaşul PDL Radu Berceanu, ministru al Industriilor şi Comerţului în 1999, atunci când s-a concesionat pe nimic avuţia din subsolul Munţilor Apuseni. „Iniţiat de un membru PDL, Radu Berceanu, fost ministru al Industriilor şi Comerţului în iunie 1999, şi inclus de guvernul Boc pe lista obiectivelor Programului de Guvernare 2009-2012, subiectul Roşia Montană a stat în ultimii ani în mâna miniştrilor UDMR, de la Cultură şi Mediu.”
Simona Pogonat scrie şi despre componenţa completă a acţionariatului companiei RMGC: „Gabriel Resources cu 80,46%, Mininvest Deva cu 19,31 % (n.red: între timp, Minivest Deva, deci statul român, nu mai deţine decât 0,6%) şi alţi acţionari minoritari cu 0,23%.
80% din acţiunile Gabriel Resources sunt deţinute de investitori din SUA: Newmont Mining Corporation cu 15%, al doilea producător de aur din lume, Electrum Strategic Holdings cu 18%, şi Paulson &CO. Printre numele controversate din aceste firme se află şi Beny Steinmetz, judecat pentru evaziune fiscală în România, cel care a preluat acţiunile lui Frank Timiş, alt nume foarte controversat şi unul din cei mai bogaţi români la ora actuală, dar şi de George Soros”.
În articolul din „Accent” au fost preluate şi informaţiile apărute în presa din ţară despre protocolul secret prin care RMGC s-a angajat că va plăti (nu se ştie când şi mai ales cu ce, spun surse din compania de la Roşia Montană) statului român, respectiv Institutului Naţional al Patrimoniului de la Ministerul Culturii, suma de 43 milioane de euro pentru conservarea patrimoniului. „Practic, prin acest protocol, Ministerul Culturii se angajează să obţină contra cost, decizii de avizare din partea altor ministere, şi chiar şi sentinţe favorabile din partea justiţiei”, se mai arată în ziarul românesc din Montreal.
Publicaţia „Accent” scoate la iveală şi câteva date extrem de importante despre compania canadiană Gabriel Resources, mai exact despre cum a crescut valoarea acestei firme după ce ministrul Culturii, Kelemen Hunor, a anunţat că a semnat descărcarea de sarcină arheologică a Masivului Cârnic. „Angajamentul vărsării celor 43 milioane dolari de RMGC către Ministerul Culturii a fost imediat răsplătit. După anunţul oficial privind descărcarea de sarcină arheologică, acţiunile Gabriel Resources tranzacţionate la Bursa din Toronto au crescut cu aproape 10%, ajungând la 8,65 dolari, cea mai mare valoare din ultimii 52 de ani.”
Mari personalităţi din lumea întreagă protestează împotriva distrugerii patrimoniului istoric de la Roşia Montană, societatea civilă românească (mai exact acea parte care nu a putut fi cumpărată de cei de la RMGC) luptă din răsputeri să oprească crima din Apuseni, diaspora românească de peste Ocean face acelaşi lucru, numai actuala putere merge înainte în acţiunea premeditată de vânzare pe nimic a bogăţiilor naturale ale României şi de masacrare a istoriei naţionale. Pe bune dreptate, jurnalista Simona Pogonat atrage atenţia în articolul său din ziarul „Accent” asupra unei chestiuni esenţiale, de care autorităţilor române nu le pasă: „Muntele Cârnic este cel mai concentrat zăcământ, nu de aur, ci de istorie!”.
