Legionarii se opun ferm proiectului minier de la Roşia Montană // Măsuri poliţieneşti fără precedent faţă de Tabăra Naţionalistă // Un paradis de salvat; certificatul de naştere al poporului român nu trebuie şters de pe faţa pământului // Un oraş sub asediu. Tineretul naţionalist a cunoscut în mod direct realităţile crude ale comunităţii de la Roşia Montană // Fundaţia „Ion Gavrilă Ogoranu” a decernat Diploma „Rezistenţa Naţională” căpeteniei rezistenţei de la Roşia Montană, Eugen Cornea // Naţionaliştii condamnă implicarea Tabăra Naţionalistă dă semnalul luptei de rezistenţă naţională pentru salvarea Munţilor Apuseni şi împotriva jefuirii ultimei resurse strategice a României
____________________________________
În cursul zilei şi nopţii de vineri, 26 august 2011, membri ai mai multor filiale ale Partidului „Pentru Patrie” au sosit, pe rând, în tabăra de la Roşia Montană.
Toţi aveam acelaşi scop: să facem tot ce putem pentru a opri acest proiect şi să arătăm localnicilor care, prin sacrificii enorme, rezistă în faţa acestui dezastru, ca nu sunt singuri. În ultima perioadă preşedintele Romaniei, domnul Traian Basescu, a dus o campanie din ce în ce mai agresivă în favoarea acestui proiect, fapt care ne-a arătat încă odată cât de vânduţi sunt cei ce se află în fruntea ţării.
De fapt, această tabără în sine s-a dorit o formă de protest faţă de dezastruosul proiect minier susţinut fără nici o ruşine şi în contra tuturor uzanţelor, de preşedintele Băsescu.
Ajunşi la Roşia Montană, am avut ocazia să vedem la faţa locului ce ar însemna pentru această regiune exploatarea proiectată de cei de la compania Gold Corporation.
Ca şi anul trecut, am avut norocul de a-l avea ca ghid pe domnul Zeno Cornea, unul din principalii opozanţi ai proiectului, un om deosebit de pregătit profesional, cu o vastă cultură generală, care cunoaşte foarte bine istoria localităţii, fiind şi un adevarat specialist în minerit.Astfel am avut ocazia de a afla amănunte pe care nici unul din marile trusturi de presă nu le spune, din motive legate bineînţeles de uriaşele subvenţii pe care aceste instituţii media le primesc de la compania Gold Corporation. Nimeni nu vorbeste la televizor despre modul murdar în care compania Gold Corporation a reusit sa dezbine comunitatea de la Roşia Montana. Nimeni nu vorbeşte despre drama celor care se opun acestui proiect, oameni care, împreună cu familiile lor, trebuie sa trăiască înconjuraţi de privirile pline de ură, sub ameninţările şi reclamaţiile neîncetate ale celor care au cedat tentaţiei banilor. Pe nici un jurnalist nu-l intereseaza acest lucru. Toţi vorbesc doar de partea financiară, bineînţeles, la rândul ei importantă, dar uită acest aspect, aşa cum uită şi de valoarea istorică inestimabilă a acestei localităţi pe care specialişti de renume din întreaga lume civilizată o doresc inclusă pe lista siturilor UNESCO, în patrimoniul cultural-istoric al omenirii. Într-o săptămână de dezbateri aprinse pe toate posturile de televiziune, nimeni nu a vorbit despre aceste aspecte.
După ce am vizitat masivul Cârnic şi locurile care ar trebui să dispară de pe faţa pământului în cazul în care proiectul va demara, ne-am întors în localitate, mărşăluind până la biserica unitariană, al cărei preot este singurul cleric ce se opune proiectului minier. Preoţii slujitori la toate celelalte biserici – ortodoxă, greco-Catolică şi romano-Catolică, sunt de mult susţinători zeloşi ai proiectului, făcînd propagandă acestuia prin materialele publicitare ale companiei chiar în incinta bisericilor, în timpul liturghiilor. Uşile acestor 3 biserici sunt închise manifestărilor celor ce se opun proiectului, singura care dă posibilitate acestor organizaţii să se întrunească în interiorul ei fiind biserica unitariană, al cărei preot merită tot respectul concetăţenilor săi.
Aici, în cadrul discuţiilor pe tema salvării Roşiei Montane, secretarul Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu a înmânat domnului Zeno Cornea, preşedintele Fundaţiei Culturale Roşia Montană, Diploma „Rezistenţa Naţională” pentru întreaga activitate şi sacrificiile depuse în vederea apărării patrimoniului cultural-spiritual al neamului românesc din Munţii Apuseni şi pentru apărarea intereselor Neamului Românesc, moment deosebit de emoţionant.
Vrem să subliniem faptul că, în permanenţă am fost filmaţi, uneori în mod ostentativ, din toate direcţiile. Agenţi în civil, purtînd ochelari de soare şi comunicând în telefoane, s-au aflat permanent în preajma taberei aşezate de noi pe malul Tăului (Lacului) cu Brazi. Marşul nostru, în coloană şi cu drapele, prin localitate a fost supravegheat îndeaproape de unul din jeep-urile companiei miniere, în care un poliţist în uniformă, alături de un civil al Goldului, ne filmau permanent. Unul din agenţi nu s-a sfiit să pătrundă în biserica Unitariană, singura din localitate al cărei preot se opune proiectului, nelăsîndu-se cumpărat de companie. Acest agent, sub acoperirea de turist ne-a fotografiat din toate poziţiile, iar ulterior, a stat o oră peste drum de curtea bisericii, filmînd orice mişcare. Monitorizarea nostră cu camere foto şi video s-a făcut ostentativ, provocator, iar în momentul în care am ajuns în piaţa istorică a localităţii nu au lipsit provocările ordinare din partea anumitor civili. Prin zonă mişunau echipaje de Poliţie şi jandarmi, iar anumite servicii de informaţii nu lipseau nici ele. Cea mai ridicolă acţiune a organelor de ordine a fost însă descinderea în tabără a Poliţiei şi jandarmilor, sub pretextul unei reclamaţii primite, conform căreia în tabăra naţionalistă s-ar afla arme de foc.
Tensiunea dintre cele două tabere era evidentă, însă camarazii noştri s-au comportat exemplar, nerăspunzînd la provocări. Pentru noi este uşor: venim două-trei zile şi apoi plecăm, dar oamenii aceştia care luptă pentru s
alvarea Roşiei Montane, trăiesc de mai bine de 15 ani, zi de zi, în această localitate care seamănă tot mai mult c
u un oraş sub asediu.
Toate aceste lucruri le ştiam, cei care am fost şi in 2010, chiar de la faţa locului, iar ceilalţi din articolele pe care au avut ocazia să le citească. Cu alte cuvinte nu am fost surprinşi de cele văzute. Ceea ce ne-a surprins însă a doua zi, a fost vizita făcuta, fără nici un anunţ, de către preşedintele Traian Băsescu. Nu credeam că într-o ţară a cărei Constituţie consfinţeşte principiul separării puterilor în stat, un preşedinte care nu are nici o prer
ogativă în promovarea unui proiect privat, se poate implica atât de agresiv în sprijinirea demersurilor unei companii străine. A fost o nouă ocazie pentru dânsul să facă o baie de mulțime înconjurat de oamenii plătiți de Gold Corporation, un lucru foarte important pentru dânsul ținând cont că în ultima periodă a fost primit doar cu huiduieli. Sunte
m siguri că vizita dânsului nu a fost anunțată pentru faptul că era convins că nici aici cu toată finanțarea companiei nu ar fi fost primit atât de bine dacă s-ar fi știut despre aceasta.
Cu toate acestea noi ne păstrăm încă convingerea că acest proiect nu va porni niciodată. Sunt convins că deși românii au lăsat guvernanții, fără să se opună să vândă celelalte resurse ale țarii de data aceasta acest lucru nu se va mai întâmpla, în problema Roșiei Montane românii nu vor lăsa ca acești oamenii orbiți de strălucirea aurului de acolo să facă un asemenea proiect.
