DICTATURA MEMORIEI. Simbolurile franchiste și falangiste, interzise și în locuințele private. Monumentul de la Majadahonda în pericol din nou.

„Noua Lege a Memoriei Istorice stabilește drept infracțiune păstrarea fotografiilor care îl înfățișează pe Franco… în locuințele particulare!” –  titrează presa spaniolă, care trage un semnal de alarmă cu privire la o nouă amenințare la adresa libertății de exprimare. Inițiatorii sunt aceiași socialiști din cadrul PSOE, conduși de astă dată de Pedro Sanchez, care se dovedește mai radical decât fostul lider al stângii, Zapatero.

Este vorba de un nou proiect de lege privind memoria istorică, acesta urmând să încadreze ca infracțiune chiar și exprimarea unor păreri pozitive cu privire la regimul franchist, dar și dezacordul declarat cu noua lege. Practic, avem de-a face cu o veritabilă dictatură, în care spaniolii nu vor mai avea dreptul la opinie. Cel puțin pe tema raportării față de regimul generalului Franco. În plus față de actuala Lege a Memoriei Istorice, noul proiect legislativ include pe lista infracțiunilor chiar și simpla păstrare a imaginilor fostului șef de stat și a oricăror simboluri naționaliste în casele particulare. De asemenea, avem de-a face, pentru prima oară, cu prohibirea exprimării oricăror opinii – inclusiv documentate – cu privire la Războiul Civil spaniol, altele decât cele care prezintă punctul de vedere al Stângii.

Practic, istoria falsificată, produs al istoricilor adepți ai dialecticii marxiste, devine singura acceptată la nivel public. Iar pentru a păzi supremația acestei concepții, inițiatorii proiectului au prevăzut și existența unui adevărat Minister al Adevărului. Este vorba de o comisie de experți desemnați de partidele politice parlamentare, inclusiv doi observatori internaționali, aceștia fiind singurii autorizați să stabilească unica versiune a istoriei Războiului Civil și franchismului, pe care spaniolii vor avea voie să și-o însușească.

Eliminarea ultimilor vestigii ale franchismului și falangismului va fi extinsă chiar și la acelea care se află pe proprietăți private sau aparținând Bisericii. Proprietarii vor suporta amenzi colosale și alte sancțiuni penal, fiind astfel determinați să înlăture simbolurile și plăcile memoriale amintind de Falanga spaniolă sau de regimul franchist. În urma acestei legi, impresionantul ansamblul de la Vale de los Caidos va putea fi, în sfârșit, expropriat, deși aparține Vaticanului, iar mormintele naționaliștilor vor fi exhumate pretutindeni acolo unde se va considera că ele se află într-o zonă publică. Singurele monumente amintind de Războiul Civil care vor rămâne pe străzi și în piețele orașelor, vor fi cele ale comuniștilor.

Ceea ce se întâmplă acum în Spania, demonstrează fără echivoc că ofensiva împotriva Memoriei și adevărului istoric, declanșată anii trecuți în toată Europa, inclusiv în România, este departe de a se fi oprit. Ceea ce s-a întâmplat până acum în toate țările europene în care au fost introduse aceste legislații de tip totalitar, se pare că nu a fost decât o etapă dintr-un proces mult mai amplu și mai bine elaborat. Interdicția păstrării unor artefacte în locuințe private, precum și impunerea adevărului istoric prin legi și decrete,reprezintă apanajul dictaturilor.

Se pare chiar că noua lege va aduce atingere și libertății de asociere, determinând desființarea asociațiilor și fundațiilor considerate a fi fasciste.

Proiectul de lege zămislit de minți tulburi visând doar revanșă politică, reprezintă un simptom de altfel firesc al Stângii. Această doctrină sterilă, purtând în ea morbul marxismului și manifestându-se astăzi pe paletă largă, de la comunismul radical, prin socialismul democratic și până la social-liberalism, dovedește incapacitatea de evoluție. Chiar vopsiți astăzi în nuanțele bleumarin ale democratismului europenist, dușmanii Crucii nu au reușit să se schimbe prea mult față de înaintașii lor care, între 1936 și 1939, distrugeau biserici, profanau icoane și decapitau adversari politici. Incapabili să instaureze armonia și ordinea într-o societate, acești microbi ai anarhiei nu pot exercita actul de guvernare fără să alunece, invariabil, în porniri războinice.

Noua lege a memoriei istorice, clocită deocamdată în incubatoarele politice de la Madrid, va redeschide rănile vechi ale tragediei trăite de poporul spaniol în urmă cu 80 de ani, și care începuseră să se cicatrizeze în ultimele decenii, așa cum legea elaborată de Institutul Elie Wiesel a redeschis în România rănile îndelungii și intensei represiuni comuniste.

Putem spune, fără teama de a greși că, după opt decenii de la încheierea războiului civil și patru decenii de la sfârșitul regimului franchist, duhul războiului fratricid începe să bântuie Spania. O Spanie devenită, dintr-un simbol al ordinii sociale, o babilonie ce prinde, tot mai mult, conturul funest al Sodomei. Comunismul a pierdut războiul atunci, la finele deceniului al patrulea din secolul trecut. Dar iată că spectrul său s-a întors astăzi, disimulat în convențiile moarte ale stângii democratice și diseminat în apucăturile revanșarde ale marxismului cultural. Mai dornică de vendetă decât oricând, Stânga își întinde stăpânirea întunecată peste Spania. Și, ca și în 1936, trebuie să înțelegem că o capitulare a Spaniei sub triumful drapelelor roșii va preceda căderea întregii Europe.