Acum ori niciodată: Apel pentru Roşia Montană, apel pentru România

By Florin Dobrescu Last updated aug. 31, 2013

Roşia Montană trebuie păstrată aşa cum ne-a fost dată

După peste 10 ani de rezistenţă eroică a unor oameni extraordinari, lupta pentru salvarea Roşiei Montane se apropie cu paşi repezi de un deznodământ tragic, cu consecinţe devastatoare pentru România.

Să ne fie clar: dacă eşti pe deplin informat, nu ai cum să susţii acest proiect! Cine are impresia că exploatarea de la Roşia Montană ar face bine României fie este intoxicat de o propagandă bine pusă la punct (exersată şi perfectată timp de decenii, din Africa şi până în America Latină), fie subminează în mod conştient interesul naţional în schimbul unor vremelnice beneficii personale. Ambele eventualităţi sunt deosebit de grave şi trebuie sancţionate în mod decisiv şi cu orice preţ.

În primul rând, toţi trebuie să înţelegem costurile imense ale acestui proiect pentru societatea românească. Există explicaţii pe larg a unor experţi avizaţi care au avut curajul şi, ar spune unii, obrăznicia să spună lucrurilor pe nume. Chiar dacă prea puţin reflectate de o bună parte a presei, aceste argumente sunt la un click distanţă (vezi PS), aşadar nu se acceptă nicio scuză pentru naiva ignoranţă. Exploatarea Roşiei Montane ne priveşte pe toţi.

Distrugerea mediului înconjurător, a unui patrimoniu cultural unic şi a economiei locale sunt consecinţe cât se poate de reale. Pur şi simplu nu există nicăieri în lume o ţară care să se fi dezvoltat sustenabil prin exploatarea resurselor subsolului. Câteva sute de locuri de muncă, pentru o perioadă limitată, şi o penibilă redevenţă care revine Statului Român (că tot ştiu bine politicienii noştri cum să cheltuie banul public spre folosul celor mulţi) – iată „marele” câştig pentru care ne punem în joc sănătatea, demnitatea, identitatea şi… munţii.

Aici nu discutăm de probabilităţi şi nu dezbatem pe nuanţe de gri, ci ne confruntăm cu tragice certitudini pe care le vom resimţii cu toţii.

În al doilea rând, celor care se fac că nu ne înţeleg sau care s-au obişnuit să nu ne asculte, e bine să le reamintim că nimeni nu este mai presus de lege. Democraţia românească este imperfectă şi de multe ori fragilă, însă la un nivel de bază funcţionează. Roata se întoarce, iar cine astăzi greşeşte mâine va plăti aşa cum o cer legile în vigoare şi normele statului de drept.

Pentru cei care n-au văzut-o încă, e o poză minunată cu simbolul Roşiei şi un cuvânt scris apăsat: „Ajunge!” După 23 de ani de deziluzii şi acţiuni contra interesului naţional din partea unei clase politice dominată de corupţie şi incompetenţă, mesajul este simplu şi nu (mai) poate fi ignorat. Există limite, domnilor şi doamnelor politicieni, iar esenţa unei democraţii este că puterea rămâne în mâinile noastre, a cetăţenilor de rând, care v-am dat şansa de a ne reprezenta şi de a face ceva pozitiv pentru ţară.

Nu suntem nici colonia altora, nici sub o nouă dictatură! Respectaţi-ne ca cetăţeni ai României, sau fiţi gata să suportaţi consecinţele.

Trecând la fapte, prima condiţie şi datorie este să fim uniţi. Să nu lăsăm minciunile şi nici provocările să ne abată de la un scop simplu şi clar: oprirea proiectului de exploatare a Roşiei Montane prin folosirea tuturor mijloacelor civice disponibile, paşnice şi democratice. Este nevoie de coagularea eforturilor societăţii civile în jurul celor care au dus şi duc lupta pentru salvarea Roşiei Montane – în primul rând, minunata echipă a asociaţiei Alburnus Maior. Totodată, Liga Studenţilor Români din Străinătate a lansat deja un apel în acest sens către toate organizaţiile studenţeşti şi de tineret. Credem că noi, generaţia tânără, avem o răspundere aparte de a ne mobiliza şi de ne asuma opoziţia clară faţă de proiectul exploatării, asigurându-ne astfel că moştenirea pe care o primim, şi pe care o vom lăsa la rândul nostru în urmă, păstrează intacte valorile şi resursele esenţiale de care depinde viitorul României. Amanetarea viitorului nostru trebuie stopată, acum ori niciodată.

Pe scurt, zilele premergătoare votului în Parlament sunt decisive. Dacă vom striga destul de tare pe tare şi într-o singură voce, este imposibil să nu ne audă. 1 septembrie, prima încercare, deja în zeci de oraşe din ţară şi din străinătate.

Ca o coincidenţă, s-au împlinit pe 28 august 50 de ani de la discursul istoric al lui Martin Luther King Jr. (I have a dream – Eu am un vis). MLK, Mandela, Gandhi şi mulţi alţi lideri autentici au trimfat pentru că au avut curajul să protesteze împotriva abuzurilor statului şi au ştiut cum să o facă. Cauza Roşia Montană va fi câştigată numai urmând astfel de exemple extraordinare de spirit civic. Dar atenţie, asta nu înseamnă pasivitate sau indiferenţă, ci o implicare permanentă şi responsabilă. Proteste şi marşuri paşnice, scrisori deschise adresate factorilor de decizie, flash mobs, petiţii la nivel naţional şi internaţional, liste de tipul name-and-shame etc. – avem toate instrumentele la dispoziţie, să nu ezităm a le folosi cu responsabilitate!

În acest context, un mesaj special îl adresăm reprezentanţilor presei, pe care îi rugăm să fie obiectivi şi să prezinte toate argumentele. Aveţi răspunderea informării complete şi adecvate a tuturor românilor în legătură cu riscurile şi consecinţele reale legate de exploatarea Roşiei Montane. Este o temă vitală, de interes naţional, care nu lasă loc nici de tăcere, nici de subiectivism, nici de dezinformare.

În fine, cel puţin pe termen scurt, decizia formală cu privire la soarta Roşiei Montane aparţine Parlamentului României. Aleşii noştri care consideră că banii sunt lucrul cel mai important pe lume ar trebui să-şi ţină respiraţia în timp ce-şi numără bancnotele pe care le-au agonisit pentru a realiza că alta este esenţa vieţii. În ziua votului, vor avea şansa de a intra în istorie. Rămâne de văzut din ce postură, însă pentru binele lor îi invităm să se gândească bine şi să acţioneze în deplină conformitate cu legea nr. 8 din 10 ianuarie 2002 privind jurământul de credinţă faţă de ţară şi popor, pe care l-au depus în şedinţă solemnă:

„Jur credinţă patriei mele România. Jur să respect Constituţia şi legile ţării. Jur să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Jur să-mi îndeplinesc cu onoare şi fidelitate mandatul încredinţat de popor. Aşa să mă ajute Dumnezeu!”

În istoria unui popor există clipe esenţiale care îi încearcă caracterul şi îi definesc destinul. Am convingerea că lupta pentru Roşia este un astfel de moment şi poate deveni simbolul autenticei deşteptări a României pe care o aşteptăm cu toţii.

PS. Câteva resurse utile: