Răstignirea lui Ogoranu

de Florin DOBRESCU

“Ei însă mai tare strigau și ziceau: Să fie răstignit!” (Evanghelia după Matei, 27:23)

Monitorul de Făgăraș a publicat o știre conform căreia, la adresa memoriei eroului anticomunist Ion Gavrilă Ogoranu s-ar pregăti un atentat moral. O tentativă de asasinat post-mortem. De dislocare a reperului istoric impus de personalitatea luptătorului din munții Făgărașului de pe soclul pe care și l-a căpătat în conștiința românească a ultimilor 2 decenii.

Dezbaterea propusă de cercetătorul Wiliam Totok, care se va desfășura joi 18 aprilie, orele 17,oo, sub egida a două institute de cercetare: Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) și respectiv Institutul Național pentru Studiul Holocaustului în România “Ellie Wiesel” (INSHR-EW) are ca temă declarată “Reconsiderarea critică a trecutului – între mit şi minimalizare. Despre Ion Gavrilă Ogoranu şi rezistenţa armată anticomunistă din România”. Și își propune să analizeze, conform anunțului de pe site-ul oficial al IICCMER, “modul în care societatea românească contemporană înțelege să se raporteze la figuri controversate ale Resistenței anticomuniste, asociate atât în trecut cât mai ales în prezent cu manifestări ale extremei drepte în România”(sublinierile ne aparțin).

Nimic nu este întâmplător în această formulare, și vom vedea mai jos de ce.

Sigur, nu avem de unde ști până unde vor merge dl Totok și invitații săi în demolarea soclului lui Ogoranu și nici nu vrem să anticipăm în nici un fel. Cert este că, spre deosebire de abordările de până acum ale Institutului Ellie Wiesel, precum cele din cazul Valeriu Gafencu ori cel al Festivalului Internațional de Film de la Berlin, de acum 2 ani, astăzi holocaustologii vor schimba tactica. Până acum revanșa împotriva unor morți s-a întors ca un bumerang împotriva celor ce au cerut imperios răstignirea post mortem a lui Gafencu și Ogoranu, stârnind în societatea românească un adevărat curent de antipatie și indignare la adresa instigatorilor.

De astă dată, ei adoptă tactica destructurării simbolurilor demnității naționale nu prin atacuri publice furibunde, ci perfid, sub poleiala  simandicoasă a dezbaterilor științifice.

Tema centrală nu va ieși totuși din stereotipia puținătății ideilor celor de la Ellie Wiesel: vechea marotă folosită și acum doi ani la festivalul de la Berlin, este apartenența lui Ion Gavrilă Ogoranu la organizația interbelică a Frățiilor de Cruce, subordonată Mișcării Legionare, motiv considerat suficient de INSHR-EW pentru a trage concluzia că a fost fascist. Nu se pot ei împăca cu realitatea istorică precum că legionarii au reprezentat pivotul rezistenței armate anticomuniste din Carpații românești, în timp ce foarte mulți din coreligionarii lui Alexandru Florian îngroșau rândurile komisarilor ce sovietizau România.

Bine, bine, vă veți întreba dvs., a făcut parte din FDC în anii 1930-40. Dar atunci, de ce vorbește comunicatul celor 2 institute despre “figuri controversate ale Rezistenței anticomuniste, asociate atât în trecut cât mai ales în prezent cu manifestări ale extremei drepte în România”? Ce îl asociază “în prezent” pe Gavrilă cu “manifestările extremei drepte”?

Pentru cei ce nu înțeleg unde vor să bată cei de la INSHR-EW, le vom spune noi. Pe 21 ianuarie a.c., la Sinagoga Mare din București, în fața tuturor oficialităților prezente directorul INSHR-EW, dl Alexandru Florian,și-a asumat “meritul” de a fi sesizat (noi am zice instigat) Procuratura în vederea deschiderii procesului de dizolvare a Partidului “Totul pentru Țară”, succesorul organizației omonime din anii 1935-1937, sub acuzațiile de fascism, anti-semitism și rasism. Florian a afirmat atunci că acest partid a fost reînființat după 1990 de Ion Gavrilă Ogoranu, pe care l-a numit “fascist notoriu”, deplângând faptul că acesta este astăzi omagiat în România ca erou al rezistenței anticomuniste.

Pricepurăți  unde bate conferința organizată astăzi la sediul Jokey Club-ului? Cum în accepția inchizitorilor de la Elie Wiesel, Partidul “Totul pentru Țară” este clasat ca fascist înainte ca instanța să se fi pronunțat cu privire la această acuzație, automat și fondatorul acestuia, Ion Gavrilă Ogoranu devine personalitate “controversată” prin faptul de a se fi asociat “în prezent” cu “manifestări ale extremei drepte”.

De aici și până la concluzia că Ogoranu ar fi un lider fascist, al cărui cult trebuie interzis e un drum nu foarte lung, pe care însă holocaustologii de profesie de la Ellie Wiesel îl vor presăra cu dezbateri și lucrări științifice susținute de profitori precum Totok și girate de alte instituții ale statului român, întreținute din banii publici, precum IICCMER.

Din surse oficiale cunoaștem că, asocierea IICCMER la demersul blasfemiator al Institutului Elie Wiesel a generat serioase polemici în cadrul conducerii institutului, numeroși specialiști opunându-se vehement acestui demers care ar dezonora reputata instituție. Și am mai aflat că acela care, în ciuda acestor opoziții, a impus participarea IICCMER la răstignirea lui Ogoranu în postul Paștelui este nimeni altul decât actualul director, tânărul istoric Andrei Muraru, fost activist în ONG-ul neomarxist Miliția Spirituală, beneficiar al unei burse Tizporah Wiesel la United States Holocaust Memorial Museum – Center for Advanced Holocaust Studies, Washington DC.

Vedeți bine așadar că, și în acest caz interesul poartă fesul. Se știe că atunci când accepți să beneficiezi de o astfel de bursă, ești dator pe viață. Pentru că, un contract făcut cu acești “generoși” și influenți sprijinitori de „tinere talente” echivalează întotdeauna cu un pact încheiat cu diavolul. Patalamaua eliberată de ei îți vor deschide toate ușile în această lume închinată vițelului de aur. Dar toată viața va trebui să le îndeplinești serviciile murdare. Căci, asemenea Dracului, acești “binevoitori” devin răzbunători atunci când beneficiarii își uită obligațiile.

Aceasta e diferența dintre noi și “șabăs-goimii” ajunși șefi pe la Institutul pentru Cercetarea Crimelor Comunismului: spre deosebire de ei, noi nu am avut burse la Yad Washem, ci am fost bursierii spirituali ai marelui Ion Gavrilă Ogoranu, ai cărui ucenici și colaboratori am avut imensa onoare să fim. Noi am știut că urmarea sa, a Eroului, ne va face beneficiarii spinilor și bureților cu oțet pe care i-au primit întreaga lor viață. Spre deosebire de cercetătorii de teapa lui Muraru și Totok, noi însă avem privilegiul de a fi liberi. Și opinia noastră în calitate de cercetători ai trecutului recent are avantajul de a fi una obiectivă, nesupusă constrângerilor și obligațiilor care viciază profund concluziile „științifice” trase de domniile lor.

P.S.: Vom reveni după dezbaterea de azi, pentru a afla mai multe despre componența conjurației împotriva rezistenței din munți.